Terapia de degajare a căilor respiratorii (ACT) este utilizată într-o varietate de contexte pentru o varietate de afecțiuni. Aceste ghiduri au fost elaborate în urma unei revizuiri sistematice cu scopul de a determina dacă utilizarea TCA nonfarmacologice îmbunătățește oxigenarea, reduce durata de timp petrecută la ventilator, reduce șederea la terapie intensivă, rezolvă atelectasia/consolidarea și/sau îmbunătățește mecanica respiratorie, comparativ cu îngrijirea obișnuită la 3 populații. Pentru pacienții adulți și pediatrici spitalizați, adulți și pediatrici fără fibroză chistică, 1) fizioterapia toracică (FTC) nu este recomandată pentru tratamentul de rutină al pneumoniei necomplicate; 2) ACT nu este recomandată pentru utilizarea de rutină la pacienții cu BPOC; 3) ACT poate fi luată în considerare la pacienții cu BPOC cu retenție simptomatică a secrețiilor, ghidată de preferințele pacientului, toleranța și eficacitatea terapiei; 4) ACT nu este recomandată dacă pacientul este capabil să mobilizeze secrețiile prin tuse, dar poate fi utilă instruirea în tehnica eficientă a tusei. Pentru pacienții adulți și pediatrici cu afecțiuni neuromusculare, slăbiciune a mușchilor respiratori sau tuse afectată, 1) tehnicile de asistență la tuse trebuie utilizate la pacienții cu afecțiuni neuromusculare, în special atunci când debitul maxim de tuse este < 270 L/min; nu se pot recomanda TPC, presiunea expiratorie pozitivă, ventilația percutantă intrapulmonară și compresia de înaltă frecvență a peretelui toracic, din cauza dovezilor insuficiente. Pentru pacienții postoperatori adulți și pediatrici, 1) spirometria stimulativă nu este recomandată pentru utilizarea de rutină, profilactică la pacienții postoperatori, 2) se recomandă mobilitatea și ambulația precoce pentru a reduce complicațiile postoperatorii și pentru a promova eliberarea căilor respiratorii, 3) ACT nu este recomandată pentru îngrijirea postoperatorie de rutină. Lipsa dovezilor disponibile la nivel înalt legate de ACT ar trebui să determine elaborarea și finalizarea unor studii concepute în mod corespunzător pentru a determina rolul adecvat al acestor terapii.