Children on the Frontline, Societate civilă, Dezvoltare & Ajutor, Recomandate, Headlines, Drepturile omului, America Latină & Caraibe, Populație, Sărăcie & ODD, Proiecte, Categorii regionale, TerraViva Națiunile Unite
Copii în prima linie
Print|||En español 
Copii preluați de Villa Infantil Irapuato, care are standarde înalte de îngrijire – spre deosebire de multe alte orfelinate din Mexic. Credit: Courtesy Laura Martínez
MEXICO CITY, 18 aug 2014 (IPS) – Casele pentru orfani sau copii în situații vulnerabile din Mexic nu dispun de reglementările și supravegherea necesare din partea statului, ceea ce duce la încălcări scandaloase ale drepturilor omului.
„Situația este foarte gravă”, a declarat Laura Martínez, directoarea organizației neguvernamentale Patronato Pro Hogar del Niño, din orașul Irapuato, în statul central Guanajuato, la aproximativ 300 km nord de Ciudad de Mexico. „Interesele superioare ale copiilor nu sunt luate în considerare. Drepturile lor sunt încălcate.
„Nu există un recensământ național cu privire la locul unde se află, cine are grijă de ei, sub ce metodologie. Ar trebui să fim bine reglementați, bine supravegheați. Regulamentele nu sunt respectate și nu există o legislație în acest sens”, a declarat ea pentru IPS.
Adăpostul ei, cunoscut sub numele de Villa Infantil Irapuato, primește copii din 1969 și are o capacitate de a găzdui 40 de orfani sau copii în situație de risc, cu vârste cuprinse între șase și 20 de ani. Din 2003 a aplicat propriul protocol de îngrijire.
Copiii sunt trimiși de biroul de stat al Sistemului Național pentru Dezvoltarea Integrală a Familiei (DIF), iar adăpostul primește finanțare publică și privată.
Orfelinatele din Mexic funcționează într-un vid de legislație, înregistrări oficiale și supraveghere, cu probleme răspândite de neconformitate și lipsă de profesionalism și finanțare – o situație care, potrivit experților, încalcă tratatele internaționale semnate de Mexic.
În această țară de 118 milioane de locuitori, cu aproximativ 45 de milioane de copii cu vârsta sub 18 ani, există aproximativ 700 de cămine publice și private care oferă adăpost pentru 30.000 de copii. Dar Red Latinoamericana de Acogimiento Familiar (Rețeaua latino-americană de plasament familial) estimează că în Mexic există aproximativ 400.000 de copii fără îngrijire părintească, inclusiv 100.000 care trăiesc pe străzi.
Cel mai recent scandal privind modul în care sunt gestionate aceste instituții a izbucnit la 15 iulie, când biroul procurorului general a anunțat că 596 de persoane, inclusiv 458 de copii, au fost salvate din adăpostul „La Gran Familia” din Zamora, un oraș din statul vestic Michoacán. Aceștia trăiau în condiții mizere, în camere infestate de gândaci și șobolani, potrivit autorităților.
Rezidenții au declarat că au fost violați, bătuți, ținuți împotriva voinței lor și forțați să cerșească.
Casa, care a fost fondată în 1947, a fost condusă de Rosa del Carmen Verduzco, cunoscută sub numele de „Mamá Rosa”. Ea a fost considerată incapabilă de a răspunde în fața justiției din cauza vârstei și a problemelor de sănătate, dar șase dintre colaboratorii săi au fost acuzați de răpire, abuz asupra copiilor și abuz sexual. Centrul a fost închis definitiv la 30 iulie.
„Statul este cu 30 de ani în urmă în ceea ce privește garantarea drepturilor copiilor în politicile publice”, a declarat Martín Pérez, directorul executiv al Rețelei mexicane pentru drepturile copilului. „Statul nu a supravegheat niciodată aceste instituții; din când în când iese ceva la iveală și își amintește de ele și își îndreaptă atenția asupra lor.”
Din moment ce statul nu oferă fonduri, nu exercită nici supraveghere. „Și asta îi lasă pe copii într-o poziție vulnerabilă. Adăposturile devin o gaură neagră; nimeni nu știe ce metodă educațională folosesc… ce daune sunt provocate”, a declarat Pérez pentru IPS.
Deși cazul „Mamá Rosa” a fost cel mai mediatizat scandal, ori de câte ori unul dintre orfelinate sau casele de copii ajunge la știri, toate au un lucru în comun: nereguli în modul în care sunt administrate.
În iunie. 17, autoritățile au salvat 33 de copii cu vârste cuprinse între cinci și 17 ani și 10 tineri cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani de la Casa Hogar Domingo Savio din orașul central Puebla, ca răspuns la semnele de abuz din partea directorului casei.
În 2011, 19 copii au fost eliberați de la Instituto Casa Hogar Nuestro Señor de la Misericordia y Nuestra Señora de la Salette din Mexico City. Victimele abuzurilor primiseră amenințări cu moartea pentru a-i împiedica să denunțe condițiile în care erau ținuți.
Cu doi ani mai devreme, autoritățile au scos 126 de tineri maltratați din adăposturile „Casitas del Sur”, administrate de organizația neguvernamentală Reintegración Social. De asemenea, au constatat că 15 dintre ei dispăruseră, dintre care trei sunt încă pierduți.
Legea de asistență socială cere Ministerului Sănătății să monitorizeze casele pentru copii. Dar supravegherea este practic inexistentă.
Preocupare internațională
De mai bine de un deceniu, Mexicul a fost în vizorul organismelor internaționale pentru aceste practici.
În recomandările sale adresate statului mexican în 2006, Comitetul Națiunilor Unite pentru Drepturile Copilului și-a exprimat îngrijorarea cu privire la numărul mare de copii plasați în instituții private fără nicio supraveghere și a sugerat crearea unui repertoriu și a unei baze de date a copiilor din casele private.
„Comitetul este îngrijorat de lipsa de informații (număr, condiții de trai, etc.) privind copiii separați de părinții lor care trăiesc în instituții. Comitetul ia act de numărul mare de copii aflați în instituții gestionate de sectorul privat și regretă lipsa de informare și de supraveghere din partea statului cu privire la aceste instituții”, se arată în document.
Comitetul, care monitorizează respectarea Convenției cu privire la drepturile copilului, a recomandat ca statul să stabilească reglementări bazate pe drepturile copilului și să introducă o legislație eficientă, consolidând structurile existente, cum ar fi familia extinsă, îmbunătățind formarea personalului și alocând resurse sporite organismelor relevante.
În raportul din februarie 2014 „Dreptul băieților și al fetelor la o familie. Îngrijire alternativă. Ending Institutionalization in the Americas”, Comisia interamericană pentru drepturile omului (IACHR) a îndemnat țările membre ale Organizației Statelor Americane (OAS) să „reglementeze în mod corespunzător funcționarea centrelor de îngrijire rezidențială și să efectueze o supraveghere adecvată, investigându-le și, dacă este cazul, sancționând orice încălcare a drepturilor copiilor care are loc în aceste centre.”
„Instituționalizarea copiilor continuă să fie un răspuns comun la aceste situații în țările din regiune, deși dovezile arată că modul în care funcționează în prezent multe instituții rezidențiale nu garantează că drepturile copiilor care sunt plasați în ele sunt protejate și îi expune la situații de violență, abuz și neglijență”, a concluzionat CIDH.
Grupurile societății civile din Mexic intenționează să lanseze o ofensivă pentru a face presiuni asupra statului să își îndeplinească obligațiile.
În timpul celei de-a 69-a sesiuni a Grupului de lucru pre-sesiune al Comitetului pentru Drepturile Copilului, care va avea loc în sept. 22-26, o delegație de copii, împreună cu UNICEF – fondul ONU pentru copii – și organizații neguvernamentale, va prezenta la Geneva un raport privind situația copiilor, inclusiv a minorilor lipsiți de îngrijire părintească.
În mai-iunie 2015, Comitetul pentru drepturile copilului, alcătuit din 18 experți independenți, va evalua Mexicul.
Și raportorul CIDDC pentru drepturile copilului, Rosa María Ortiz, va vizita Mexicul în octombrie pentru a întocmi un raport privind situația de aici.
„Credem că este necesar să evităm instituționalizarea și să avem o lege generală privind îngrijirea alternativă și avem nevoie urgentă de informații clare și detaliate despre copiii din instituții”, a declarat Pérez de la Rețeaua mexicană pentru drepturile copilului.
Martínez, șeful casei de copii Patronato Pro Hogar del Niño de Irapuato, a declarat că este important să se analizeze îndeaproape ce tip de îngrijire oferă fiecare organizație. „Modelul actual este prea orientat spre bunăstare. Și cine poate garanta monitorizarea cazurilor? Există o altă abordare care ar trebui urmată – să lucrăm pentru dezvoltarea copilului.”
Edit de Estrella Gutiérrez/Tradus de Stephanie Wildes
.