Introducere în drepturile și îndatoririle femeilor în Islam

Potrivit Islamului, familia este o mică unitate socială care alcătuiește societatea. Această mică unitate este formată dintr-o femeie și un bărbat și se extinde prin producerea de copii. Membrii unei familii au o relație apropiată și scopuri și interese comune. Fericirea fiecărui membru depinde de fericirea întregii familii. După căsătorie, bărbatul și femeia trebuie să se gândească la toți membrii familiei, nu doar la sinele lor individual.

Relația dintre soț și soție nu este ca cea dintre vecini sau prieteni; ea este mult mai extremă – la limita unității. Coranul exprimă frumos acest lucru:

„Și printre semnele Sale se numără faptul că El v-a creat, dintre voi înșivă, soții, pentru ca prin ei să dobândiți pacea și a așezat între voi dragostea și compasiunea. Cu siguranță, în aceasta sunt semne pentru oamenii grijulii. „1

Afirmația: „El a creat pentru voi, din voi înșivă, soți”, indică intensitatea legăturii și a relației. Într-un alt verset referitor la soți și soții se afirmă:

…هُنَّ لِبَاسٌ لَّكُمْ وَأَنتُمْ لِبَاسٌ لَّهُنَّ….

„Ele (femeile) sunt o haină pentru voi (bărbații) și voi sunteți o haină pentru ele.”2

Portretizarea soțiilor și a soților ca fiind îmbrăcămintea unul altuia reflectă legătura și relația lor strânsă, deoarece hainele sunt cele mai apropiate lucruri de corpul cuiva și sunt foarte necesare pentru a proteja de căldură și frig, pentru a acoperi imperfecțiunile și pentru a conferi liniște și frumusețe. Soții și soțiile sunt, de asemenea, astfel unul față de celălalt și trebuie să fie în mod necesar așa.

Islamul favorizează foarte mult fortificarea structurii familiei și relațiile decente între soți și, astfel, a desemnat drepturi și responsabilități specifice pentru fiecare. Aceste drepturi și responsabilități pot fi rezumate în cadrul a două categorii principale: comune și exclusive. Ambele categorii vor fi elucidate în secțiunile următoare.

Drepturi și responsabilități comune

Drepturile și responsabilitățile care se referă atât la soț, cât și la soție sunt următoarele:

Sociabilitate

Soțiile și soții trebuie să se comporte corect unul cu celălalt și să respecte o bună etichetă. Coranul declară:

…وَعَاشِرُوهُنَّ بِالْمَعْرُوفِ…

„Și însoțiți-vă cu ele (soțiile voastre) în cinste și echitate .”3

Cuvântul ma’ruf, care a fost folosit în această propoziție, este opusul lui munkar (care înseamnă rău) și înseamnă un comportament care este aprobat atât de rațiune, cât și de religie. Chiar dacă acest verset este adresat bărbaților, și femeile au această obligație.

Bărbații și soțiile trebuie să fie amabili, bine crescuți, cordiali, veseli, plini de compasiune, serviabili, înțelegători, curtenitori, drepți, sinceri, solidari, demni de încredere, loiali, binevoitori și politicoși unul cu celălalt. Diverse Hadith-uri subliniază, de asemenea, sociabilitatea și generozitatea între soți. Profetul Islamului (S) a declarat:

عن النبیّ (ص)، قال: „أکمل المؤمنین إیماناً، احسنهم خلقاً، و خیارکم خیارکم لنسائه.”

Persoanele cele mai desăvârșite în credință sunt cele care au cele mai bune maniere și cei buni dintre voi sunt cei care sunt buni cu soțiile lor.4

Atrăgând atențiile soției

Bărbații și soțiile trebuie să respecte dorințele celuilalt în ceea ce privește curățenia, îmbrăcămintea, stilul părului și al bărbii etc. Islamul le sfătuiește pe femeile de acasă să aplice produse cosmetice și să se împodobească pentru soții lor, să poarte cele mai bune haine, să fie îngrijite și curate și să aplice parfumuri parfumate. Imamul Sadiq (‘a) a declarat:

O femeie a venit la Profetul lui Allah (S) și l-a întrebat: „Care sunt drepturile unui soț în ceea ce privește soția sa?”. El a răspuns: „Datoria ei este să se parfumeze cu cea mai bună mireasmă a parfumurilor ei, să se îmbrace cu cele mai frumoase ținute și să se împodobească cu cele mai frumoase podoabe și astfel să se ofere soțului ei dimineața și seara; și mai mult decât acestea sunt drepturile lui în ceea ce o privește.5

Un bărbat are, de asemenea, aceste responsabilități față de soția sa; el trebuie să fie îngrijit și curat, parfumat și bine îmbrăcat, trebuie să-și aranjeze părul și fața în mod regulat și să se facă frumos pentru soția lui. Imam Ja’far ibn Muhammad (‘a) l-a citat pe Profetul lui Allah (S) prin intermediul părinților săi:

„Fiecare dintre voi trebuie să vă pregătiți pentru soțiile voastre; la fel cum soțiile voastre se pregătesc pentru voi”. Apoi Imam Ja’far (‘a) a declarat: „Aceasta înseamnă că fiecare dintre voi trebuie să fie îngrijit și curat. „6

Profetul lui Allah a declarat:

قال النبیّ (ص): „حقّ المرأة علی زوجها أن یسدّ جوعتها، و أن یستر عورتها، و لا یقبح لاه وجهاً، فإذا فعل ذلک فقد و الله أدّیٰ حقّها.”

Drepturile soției cu privire la soțul ei sunt că acesta trebuie să-i asigure hrana și îmbrăcămintea și nu trebuie să i se prezinte cu o înfățișare urâtă. Dacă el face acestea, pe Allah, cu siguranță că i-a satisfăcut drepturile ei.7

Hasan ibn al-Jahm a spus:

L-am văzut pe Imam Musa ibn Ja’far (‘a) care își vopsea părul. I-am spus: „Fie ca eu să fiu sacrificat pentru tine! Ți-ai vopsit părul!” El a răspuns: „Da. Cu siguranță că pregătirile unui soț pentru soția sa sporesc modestia acesteia . Cu adevărat, unele femei și-au abandonat modestia pentru că soții lor au abandonat pregătirile.” Apoi a întrebat: ‘Îți place să-ți vezi soția așa cum îi arăți când nu te-ai pregătit?’. I-am răspuns: „Nu.” El a declarat: „Și ea simte la fel. „8

Placere și satisfacție

Chiar dacă căutarea plăcerii și a satisfacției sexuale nu reprezintă întregul scop al căsătoriei, aceasta este unul dintre obiectivele principale și motivațiile inițiale ale căsătoriei și are un efect considerabil în consolidarea structurii familiei și în păstrarea unei bune relații între soți. Prin urmare, gratificarea este una dintre responsabilitățile soților și soțiilor. Soții și soțiile trebuie să fie pregătiți să își ofere unul altuia plăcere și gratificare sexuală. Ori de câte ori una dintre părți este înclinată spre acte sexuale, cealaltă trebuie să se pregătească și să nu aducă scuze. Profetul Islamului (S) le-ar instrui pe femei după cum urmează:

أبو بصیر عن أبی جعفر (ع) قال: قال رسول الله (ص) للنساء: „لا تطولنّ صلاتکنّ لتمنعنّ ازواجکنّ.”

Nu vă prelungiți Salat-ul pentru a-i împiedica pe soții voștri (de la plăcerea sexuală).9

Bărbații și soțiile nu trebuie să se gândească doar la propria lor plăcere în actul amoros; mai degrabă, ei trebuie să ia în considerare și plăcerea și satisfacția partenerului lor. Aceasta deoarece satisfacția sexuală regulată are un efect semnificativ asupra bunelor relații dintre soți și întărește constituirea familiei lor. Adresându-se bărbaților, Amir al-Mu’minin (‘a) a declarat:

عن علیّ (ع) قال: قال رسول الله (ص): „إذا أتی أحدکم امرأته فلا یعجلها.”

Când vă apropiați de soțiile voastre, nu vă grăbiți (în a face dragoste).10

Potrivit unui hadith, Imamul Ridha (‘a) a declarat:

عن الرضا (ع) -فی حدیث إلی أن-قال: „و اشتهت منک مثل الذی تشتهیه منها.”

Soțiile voastre așteaptă de la voi ceva asemănător cu ceea ce voi așteptați de la ele.11

Creșterea și edificarea copiilor

Îngrijirea copiilor, asigurarea sănătății lor, formarea trupurilor și a sufletelor lor și educarea lor în cunoaștere și moralitate sunt îndatoriri comune ale taților și ale mamelor. Acest lucru necesită cooperarea lor, precum și deliberare și diligență reciprocă. Un tată are o responsabilitate mai mare în această privință, dar rolul unei mame este mai sensibil și mai constructiv.

Datoriile exclusive ale soților și soțiilor

a. Obligațiile bărbaților

În plus față de îndatoririle comune, datorită genezei lor particulare, bărbații au responsabilități specifice, dintre care unele sunt enumerate aici:

1. Supravegherea familiei

În Islam, responsabilitatea tutelei, supravegherii și gestionării familiei a fost pusă pe umerii bărbaților. Allah, Preaînaltul, a afirmat în Sfântul Coran:

„Bărbații sunt protectorii și supraveghetorii femeilor datorită avantajului pe care Allah l-a acordat unora față de altele și pentru că le susțin din mijloacele lor. De aceea, femeile drepte sunt cele care sunt umile și care păzesc (în prezența și în absența soțului lor) drepturile și secretele sale, pe care Allah a rânduit să fie păzite. „12

Afaceri de familie trebuie să fie realizate prin acordul, consultarea și cooperarea reciprocă a soțului și a soției; cu toate acestea, această mică societate, ca orice altă societate, nu poate funcționa bine fără un supraveghetor și un manager prudent și influent. Majoritatea familiilor care nu au un manager nu au o situație dezirabilă. Prin urmare, fie soția trebuie să-și asume responsabilitatea de a supraveghea și proteja familia, fie soțul.

Din nou, datorită genezei particulare a bărbaților și femeilor, deoarece majoritatea bărbaților sunt, în general, mai raționali, spre deosebire de emoționali, decât femeile; sunt mai pregătiți să gestioneze și să supravegheze familia; și sunt mai bine pregătiți să suporte greutățile, povara supravegherii familiei a fost pusă pe umerii lor. În schimb, femeile sunt mai emoționale și mai pasionale decât bărbații. Prin urmare, este în interesul familiei ca femeile să accepte supravegherea bărbaților și să se ocupe de afacerile importante după ce se consultă cu soțul lor și, în cazul unui dezacord, să accepte judecata soțului lor.

Trebuie remarcat faptul că supravegherea masculină nu înseamnă că bărbatul poate gestiona familia în mod egoist, exploatându-și puterea și făcând tot ce dorește și interzicând celorlalți membri ai familiei să-și exprime opiniile. Acest lucru se datorează faptului că un manager și un supraveghetor prudent știe foarte bine că nicio instituție, mare sau mică, nu poate fi administrată prin forță și egoism; mai ales având în vedere faptul că gospodăria trebuie să fie un loc de pace, de liniște și de cultivare pentru copiii care vor fi viitorii arhitecți ai societății.

De fapt, intenția supravegherii masculine este că planificarea corectă a administrării familiei trebuie să fie pe primul loc, iar aceste planuri trebuie să fie făcute prin consultarea și un schimb de opinii cu ceilalți membri ai familiei; prin procurarea cooperării lor în gestionarea afacerilor; prin ajungerea la o înțelegere reciprocă în luarea deciziilor și rezolvarea problemelor; și, în cele din urmă, având ultimul cuvânt în dezacorduri.

Datoriile de supraveghere ale bărbaților pot fi rezumate în trei categorii:

1. Asigurarea cheltuielilor familiei, realizarea de planuri prin consultare și gestionarea veniturilor și cheltuielilor familiei

2. Salvgardarea, protejarea și îngrijirea tuturor membrilor familiei

3. Supravegherea problemelor religioase, morale și culturale ale membrilor familiei, îndrumarea acestora spre îmbunătățire și dezvoltare spirituală și fizică și prevenirea corupției sociale și etice în cadrul familiei

2. Asigurarea sprijinului financiar

În Islam, este de datoria bărbatului să asigure toate cheltuielile de trai ale familiei. Ishaq ibn ‘Ammar l-a întrebat pe nobilul Imam Sadiq (‘a):

سأل إسحاق بن عمّار أباعبدالله (ع) عن حقّ المرأة علی زوجها قال: „یشبع بطنها، و یکسوها، و إن جهلت غفر لها.”

„Care sunt drepturile unei soții asupra soțului ei? El a răspuns: „El trebuie să îi umple stomacul și să îi asigure îmbrăcămintea, iar dacă ea face o greșeală, el trebuie să o ierte. „13

3. Onoare, blândețe și îngăduință

Un bărbat trebuie să își aprecieze soția și să o privească ca pe o binecuvântare de la Dumnezeu. El trebuie să o onoreze, să fie blând cu ea, să-i ierte greșelile și să se abțină de la strictețe și încăpățânare. Islamul consideră această atitudine un drept al soției și o datorie a soțului. Imamul Sajjad (‘a) a declarat:

Drepturile unei soții sunt că trebuie să știi că Allah a făcut din ea (un instrument de) pace și prietenie; apoi trebuie să știi că ea este o binecuvântare de la Allah asupra ta, așa că onoreaz-o și fii îngăduitor și blând cu ea. Chiar dacă și tu ai drepturi asupra ei, trebuie să fii blând și îngăduitor cu ea, deoarece ea este captivată de tine. Și trebuie să-i asigurați hrana și îmbrăcămintea, iar atunci când face o greșeală, trebuie să o iertați.14

4. Îndrumare religioasă și morală

Bărbații sunt obligați să ia măsuri pentru problemele religioase, etice și legate de credință ale soțiilor lor. Fie că trebuie să le ajute ei înșiși în această chestiune, fie că trebuie să le ofere instrumentele pentru învățarea lor. Un bărbat trebuie să fie atent la moralitatea și comportamentul soției sale. El trebuie să o încurajeze la fapte virtuoase și la comportamente demne de laudă și să o descurajeze de la fapte rele și comportamente indecente. Pe scurt, el trebuie să o elibereze de focul Iadului și să o invite în Rai.

Acesta este unul dintre rezultatele și cerințele supravegherii, care este responsabilitatea bărbaților. Coranul proclamă:

يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا قُوا أَنفُسَكُمْ وَأَهْلِيكُمْ نَارًا وَقُودُهَا النَّاسُ وَالْحِجَارَةُ…

„O, oameni de credință! Salvați-vă pe voi înșivă și familiile voastre de Focul al cărui combustibil sunt oamenii și pietrele. „15

b. Obligațiile femeilor

Femeile au, de asemenea, responsabilități grele față de soții lor, dintre care unele au fost indicate în diferite Hadith-uri. Toate aceste responsabilități pot fi rezumate într-o singură frază: a avea grijă de soțul ei. Amir al-Mu’minin (‘a) a declarat:

قال علیّ (ع): „جهادُ المرأة حُسن التّبعُّل.”

Jihadul unei femei este să aibă grijă de soțul ei.16

Expresia حُُسن التّبعُّل (a avea grijă de soțul ei) din acest Hadith este un termen concis, cu toate acestea, el are un înțeles extins și cuprinde toate virtuțile. În ceea ce privește o femeie care are grijă de soțul ei, se poate spune:

Ea acceptă supravegherea și administrarea soțului ei și îl apără și îl susține. Ea păzește poziția soțului ei în familie și printre copii. Ea se consultă cu el în probleme importante. Ea se supune comenzilor lui. Dacă în anumite circumstanțe el consideră că nu este înțelept ca ea să părăsească casa și nu permite acest lucru, ea consimte.

Cu bunele maniere, comportamentul virtuos și bunătatea, ea își înduioșează soțul și își transformă casa într-un focar de seninătate și dragoste. În momentele de necaz și dificultate, ea își ajută soțul, îl consolează și îl încurajează. Ea este demnă de încredere față de bunurile soțului ei și evită risipa, extravaganța și zgârcenia.

Ea îl încurajează să facă fapte bune. Acasă, ea poartă cele mai bune și mai atrăgătoare haine; se împodobește și își aplică produse cosmetice așa cum dorește soțul ei și își arată deschis și în orice moment disponibilitatea și înclinația. Ea muncește din greu pentru a administra gospodăria și pentru a-i educa bine pe copii. Ea să credincioasă în secretele soțului ei, demnă de încredere, iubitoare, plină de compasiune etc.

Se poate spune despre o astfel de femeie că are mare grijă de soțul ei și că acțiunile ei sunt pe același palier cu Sfântul Jihad.

În Hadith mai multe aspecte sunt foarte bine subliniate:

1. Supunerea față de soțul ei în problemele permise din punct de vedere religios

2. Supunerea față de soțul ei în ceea ce privește dormitul împreună, plăcerea sexuală și facerea de dragoste; cu excepția cazurilor în care este interzis din punct de vedere religios

3. Încrederea și păstrarea bunurilor soțului

4. Păstrarea modestiei și castității

5. Obținerea permisiunii din partea soțului în ieșirea din casă

Imam Sadiq (‘a) l-a citat pe Profetul lui Allah (S) prin intermediul părinților săi:

Niciun bărbat musulman nu a obținut mai multe beneficii după ce a devenit musulman decât printr-o soție musulmană care îi dă un sentiment de fericire atunci când se uită la ea, îl ascultă atunci când îi dă o poruncă și se păzește pe sine și bunurile sale atunci când el este absent.17

Imam Muhammad Baqir (‘a) a declarat:

O femeie a venit la Profet (S) și a spus: „O, Mesager al lui Allah! Care sunt drepturile bărbaților asupra soțiilor lor?’? El a răspuns: ‘Ea trebuie să i se supună și să nu fie neascultătoare. Ea nu trebuie să dea de pomană din casa lui fără permisiunea lui. Ea nu trebuie să țină posturile voluntare fără permisiunea lui. Ea nu trebuie să-i refuze trupul ei, chiar dacă se află pe spatele unei cămile. Și ea nu trebuie să iasă din casa ei fără permisiunea lui.18

• 1. – Surah Rum 30:21.
• 2. – Surah Baqarah 2:187.
• 3. – Surah Nisa’ 4:19.
• 4. – Bihar al-Anwar, vol. 71, p. 389.
• 5. – Wasa’il ush-Shi’ah, vol. 20, p. 158.
• 6. – Mustadrak al-Wasa’il, vol. 14, p. 296.
• 7. – Bihar al-Anwar, vol. 103, p. 254.
• 8. – Bihar al-Anwar, vol. 103, p. 254.
• 8. – Bihar al-Anwar, vol. 103, p. 254. – Wasa’il ush-Shi’ah, vol. 20, p. 246.
• 9. – Wasa’il ush-Shi’ah, vol. 20, p. 246.
• . – Ibidem, vol. 20, p. 164.
• 10. – Mustadrak al-Wasa’il, vol. 14, p. 221.
• 11. Mustadrak al-Wasa’il, vol. 14, p. 221.
• . – Ibidem.
• 12. – Surah Nisa’ 4:34.
• 13. – Makarim al-Akhlaq, vol. 1, p. 248.
• 14. – Bihar al-Anwar, vol. 74, p. 5.
• 15. – Surah Tahrim 66:6
• 16. – Bihar al-Anwar, vol. 103, p. 252.
• 17. – Wasa’il ush-Shi’ah, vol. 20, p. 41.
• 18. – Ibidem, p. 158.

Ibidem, p. 158.