Yoga Sūtras of PatañjaliEdit
Īśvarapraṇidhāna este menționată în Yoga Sūtras of Patañjali după cum urmează:
Sanscrită: शौच संतोष तपः स्वाध्यायेश्वरप्रणिधानानि नियमाः ॥32॥
– Yoga Sutras II.32
Sanscrită: क्लेश कर्म विपाकाशयैःपरामृष्टः पुरुषविशेष ईश्वरः ॥२४॥
– Yoga Sutras I.24
Īśvarapraṇidhāna este enumerată ca fiind a cincea niyama de către Patañjali. În alte forme de yoga, este a zecea niyama. În hinduism, Niyamas sunt „lista de lucruri de făcut”, iar Yamas sunt lista de lucruri „de nefăcut”, ambele făcând parte dintr-o teorie etică pentru viață.
Īśvara ca un concept metafizicEdit
Erudiții hinduși au dezbătut și comentat cine sau ce este Īśvara. Aceste comentarii variază de la definirea lui Īśhvara de la „zeu personal” la „sine special” și până la „tot ceea ce are o semnificație spirituală pentru individ”. Ian Whicher explică faptul că, în timp ce versurile laconice ale lui Patañjali pot fi interpretate atât ca fiind teiste, cât și non-teiste, conceptul lui Patañjali despre Īśvara în filosofia yoga funcționează ca un „catalizator sau ghid transformator pentru a-l ajuta pe yoghin pe calea spre emancipare spirituală”. Desmarais afirmă că Īśvara este un concept metafizic în Yogasutras. Īśvarapraṇidhāna investește, ocupând mintea cu acest concept metafizic. Yogasutra nu menționează nicăieri divinitatea, nici nu menționează vreo practică devoțională (Bhakti) și nici nu îi conferă lui Īśvara caracteristicile asociate de obicei cu o divinitate. În yoga sutras este o construcție logică, afirmă Desmarais.
În versetele I.27 și I.28, yogasutra îl asociază pe Īśvara cu conceptul Pranava (प्रणव, ॐ) și recomandă ca acesta să fie repetat și contemplat în unul dintre membrele yoga în opt trepte. Aceasta este văzută ca un mijloc de a începe procesul de disociere de lumea exterioară, de conectare cu lumea interioară, de concentrare și de obținere a unei singure minți în Yoga.
Whicher afirmă că conceptul de Īśvara al lui Patañjali nu este nici un Dumnezeu creator, nici Absolutul universal al școlii Advaita Vedanta din hinduism. Whicher notează, de asemenea, că unele subșcoli teiste ale filozofiei Vedanta a hinduismului, inspirate de școala Yoga, preferă să explice termenul Īśvara ca fiind „Ființa supremă care domină cosmosul și ființele individualizate”. Cu toate acestea, în Yoga Sūtras a lui Patañjali și în vasta literatură a școlii Yoga a hinduismului, Īśvara nu este un Conducător Suprem, Īśvara nu este un concept ontologic, ci mai degrabă a fost un concept abstract pentru a satisface nevoile pedagogice ale ființelor umane care acceptă filosofia Yoga ca mod de viață.
Īśvara ca divinitateEdit
Īśvarapraṇidhāna a fost interpretată ca însemnând contemplarea unei divinități în unele subșcoli ale hinduismului. Zimmer, în cartea sa despre filosofiile indiene din 1951, a remarcat că subșcolile Bhakti și textele sale, cum ar fi Bhagavad Gita, se referă la Isvara ca la un Domn Divin, sau la divinitatea specifică subșcolii Bhakti. Mișcările sectare moderne au pus accentul pe Ishvara ca Domn Suprem; de exemplu, mișcarea Hare Krishna îl consideră pe Krishna drept Domn, mișcările Arya Samaj și Brahmoism – influențate de mișcările creștine și islamice din India – îl conceptualizează pe Ishvara drept un Domn monoteist atotputernic. În subșcolile teiste tradiționale ale hinduismului, cum ar fi Vishishtadvaita Vedanta a lui Ramanuja și Dvaita Vedanta a lui Madhva, Ishvara este identificat ca fiind Domnul Vishnu/Narayana, care este distinct de Prakriti (lumea materială) și Purusa (suflet, spirit). În toate aceste subșcoli, Īśvarapraṇidhāna este contemplarea divinității respective.
Radhakrishnan și Moore afirmă că aceste variații ale conceptului de Īśvara sunt în concordanță cu noțiunea hinduistă de „Dumnezeu personal”, unde „idealurile sau manifestarea celor mai înalte valori de Sine ale individului care sunt apreciate”. Īśvarapraṇidhāna, sau contemplarea lui Īśvara ca divinitate, este utilă, sugerează Zaehner, deoarece îl ajută pe individ să devină mai asemănător cu Īśhvara. Riepe, și alții, afirmă că literatura școlii Yoga a hinduismului nu definește în mod explicit și nici nu implică în mod implicit, vreun zeu creator; mai degrabă, lasă individului libertatea și alegerea de a-l conceptualiza pe Īśvara în orice mod semnificativ dorește, fie sub forma unei „zeități la alegere”, fie sub forma „Brahman fără formă (Realitatea absolută, Principiul universal, adevăratul Sine special)”. Nevoia și scopul lui Īśvara, oricare ar fi abstractizarea lui ca „tip special de Sine” sau „divinitate personală”, nu este un scop în sine, ci mai degrabă un mijloc de „perfecționare a practicii concentrării” în călătoria fiecăruia prin cele opt membre ale filozofiei Yoga.
Īśvara ca conștiință purăEdit
Larson sugerează că Īśvara în Īśvarapraṇidhāna poate fi înțeles prin rădăcinile sale cronologice. Școala yoga a hinduismului s-a dezvoltat pe baza școlii Samkhya a hinduismului. În școala non-teistă/ateistă Samkhya, Purusa este un concept metafizic central și este imaginat ca „conștiință pură”. Mai mult, Purusa este descrisă de școala Samkhya ca existând într-o „pluralitate de conștiință pură” în teoria sa epistemologică (mai degrabă decât pentru a satisface nevoile teoriei sale ontologice). În Yoga Sutras, Patanjali îl definește pe Īśhvara ca fiind un „Purusa special” în versetul I.24, cu anumite caracteristici. Īśhvara, atunci poate fi înțeles ca unul dintre pluralitatea „conștiinței pure”, cu caracteristici definite de Patanjali în versetul I.24.
Īśvara ca fiind spiritual, dar nu religiosEdit
Van Ness, și alții, sugerează că conceptele de Īśvara, Īśvara-pranidhana și alte membre ale Yoga pot fi înțelese pragmatic ca fiind „spirituale, dar nu religioase”.
.