Leziunea ligamentului încrucișat anterior (leziune a ligamentului încrucișat anterior) este cea mai frecventă leziune a genunchiului. Aceste leziuni sunt frecvent întâlnite la persoanele care practică sporturi care solicită foarte mult genunchiul, cum ar fi schiul alpin, baschetul și fotbalul.
Leziunea LAC este o ruptură parțială sau completă a ligamentului încrucișat anterior (LCA) al genunchiului. Acest ligament este prezent în partea din față a genunchiului și joacă un rol important în stabilizarea genunchiului. Acesta protejează articulația de forțele externe și împiedică alunecarea tibiei (osul tibiei) peste femur (osul coapsei). De asemenea, ajută articulația genunchiului să reziste la forțele de rotație.
Leziunea ligamentului poate apărea din cauza mișcărilor anormale ale genunchiului sau a forțelor de forfecare care provoacă colapsul articulației genunchiului. Cauzele de leziune a LIA sunt:
- Oprirea bruscă în timpul alergării
- Torsiuni rapide ale genunchiului sau modificări ale direcției corpului
- Căderea de la înălțime sau aterizarea de la înălțime în mod incorect
- Lovitură directă la genunchi sau coliziune în timpul sporturilor, cum ar fi atacul la fotbal sau schiul
Simptome
Un sunet de pocnitură sau de crăpătură poate fi auzit atunci când se produce leziunea LCA. De asemenea, umflarea apare imediat sau în câteva ore și se agravează treptat. Alte simptome sunt:
- Durere severă
- Sensibilitate
- Incapabilitate de a suporta greutatea pe genunchiul afectat
- Dificultate la mers
- Restrângerea amplitudinii de mișcare a genunchiului
- Pierderea stabilității genunchiului
Factori de risc
Femeile sunt mai predispuse la leziuni ale LCA în comparație cu bărbații. Copiii care ating pubertatea prezintă un risc mai mare de a suferi o leziune a ligamentului încrucișat anterior, în comparație cu cei mai tineri, din cauza creșterii înălțimii și greutății corporale. În afară de acești factori, alți factori de risc asociați cu o leziune a LCA sunt:
- Practicarea unor sporturi precum fotbal, baschet, schi, baseball, gimnastică, și fotbal
- Călțăminte necorespunzătoare
- Laxitate crescută a articulației
- Lovitură anterioară a LIA
- Jocarea pe o suprafață dură
- Diminuarea forței musculare
Complicații ale leziunii LIA
Activitățile zilnice pot fi efectuate chiar și atunci când LIA este lezat, dar este foarte dificil de a participa la sport. Prin urmare, sportivii se supun de obicei unei intervenții chirurgicale pentru a restabili funcția LCA. Cu toate acestea, dacă leziunea este lăsată netratată timp îndelungat, pot apărea complicații. Acestea pot fi:
- Artrofibroza – formarea unui țesut cicatricial excesiv care limitează mișcarea genunchiului
- Limitarea amplitudinii de mișcare
Diagnosticarea leziunii LCA
Profesorul de asistență medicală poate evalua inițial simptomele, cum ar fi sensibilitatea, umflarea și amplitudinea de mișcare. Leziunea LCA și laxitatea genunchiului pot fi determinate cu ajutorul următoarelor teste:
- Testul Lachman: În timpul testului, pacientul este rugat să stea în decubit dorsal și să flexeze ușor genunchiul (până la aproximativ 15o.) Apoi, furnizorul de asistență medicală pune o mână în spatele tibiei și cu cealaltă mână ține coapsa și trage tibia în față. Dacă mișcarea este limitată, atunci LCA este normal, iar dacă mișcarea este liberă și moale, atunci se consideră că LCA este lezat.
- Testul sertarului anterior: Instabilitatea genunchiului este, de asemenea, evaluată cu ajutorul acestui test. Pacientului i se cere să se întindă în poziție decubit dorsal. Șoldul pacientului este flexat la un unghi de 45o și genunchiul este flexat la un unghi de 900, astfel încât piciorul să fie sprijinit pe masa de examinare. Apoi, furnizorul de asistență medicală ține partea superioară a tibiei cu ambele mâini și deplasează ușor tibia peste osul coapsei în direcția față-spate. O mișcare mai mare de 6 mm în comparație cu genunchiul neafectat indică o ruptură a ligamentului încrucișat anterior.
Dacă testele de mai sus sunt pozitive, atunci furnizorul de asistență medicală poate recomanda imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) pentru a confirma diagnosticul și a clasifica leziunea.
Gradul de leziune a ligamentului încrucișat anterior: Gradarea leziunii LCA ajută la determinarea gravității leziunii LCA. Tratamentul depinde, de asemenea, de gradul de leziune. Gradul de leziune a LIA sunt următoarele:
- Gradul I: Fibre întinse cu durere și sensibilitate redusă
- Gradul II: Ruptură parțială sau fibre rupte cu activitate limitată a genunchiului
- Gradul III: Ruptură completă a ligamentului cu instabilitate a genunchiului
Tratamente pentru leziuni ale ligamentului încrucișat anterior
Managementul imediat pentru tratarea simptomelor unei leziuni a ligamentului încrucișat anterior ar fi RICE (R-Rest; I-Ice; C-Compresie; E-elevație). Odihna adecvată, aplicarea unui pachet de gheață, utilizarea unui bandaj de compresie în jurul genunchiului și ridicarea membrului deasupra nivelului inimii ar ajuta la ameliorarea durerii și a umflăturii. Analgezicele, cum ar fi ibuprofenul, pot ajuta, de asemenea, la reducerea durerii.
Pentru rupturile de gradul I și gradul II, RICE și fizioterapia ar ajuta. Fizioterapia poate include exerciții de întindere și întărire a mușchilor din jurul articulației genunchiului. Purtarea unei orteze ajută, de asemenea, la stabilizarea genunchiului și permite ligamentului să se vindece.
În cazul leziunilor de gradul III se efectuează o intervenție chirurgicală. În timpul operației, ligamentul deteriorat este îndepărtat și înlocuit cu un tendon. Tendonul poate fi prelevat de la un alt mușchi din jurul genunchiului sau de la un donator compatibil. După operație, vi se poate cere să vă odihniți corespunzător și să faceți fizioterapie pentru a restabili funcția genunchiului.
După operație, pacientul își poate relua activitățile zilnice în decurs de 2 până la 3 săptămâni. Cu toate acestea, depinde, de asemenea, de vindecare și de starea generală de sănătate a pacientului. Prin urmare, se recomandă urmărirea cu regularitate cu furnizorul de asistență medicală.
Prevenirea și vindecarea leziunilor LCC
Persoanele cu risc de leziuni ale LCC ar trebui să ia anumite măsuri pentru a preveni leziunea. Aceste măsuri ajută, de asemenea, la accelerarea recuperării pacientului cu leziune:
- Evitați să purtați pantofi cu tocuri înalte și pantofi cu crampoane.
- Purtați o genunchieră în timpul practicării unor sporturi precum fotbalul.
- Evitați sporturile care implică răsuciri.
- Educeți sportivii cu privire la:
- Aterizări după aterizare – Exersați aterizarea cu genunchii îndoiți după o săritură.
- Tehnici de săritură corespunzătoare
- Postura corectă
- Recuperarea instantanee
Recomandări dietetice pentru leziunea LCC:
După reconstrucția LCC, următoarele alimente pot fi adăugate în dietă pentru o recuperare rapidă:
- Alimente care conțin acizi grași omega-3, cum ar fi peștele, semințele de in etc.
- Alimente care conțin zinc, cum ar fi peștele, crustaceele, semințele, nucile și cerealele integrale
- Alimente bogate în calciu, cum ar fi produsele lactate, broccoli, migdalele, okra, legumele cu frunze
Întrebări frecvente
1. De ce fetele prezintă un risc mai mare de accidentare a LCA?
Fetele, în special cele cu vârsta cuprinsă între 15 și 20 de ani, prezintă cel mai mare risc de a se accidenta la LCA, din cauza influenței hormonale și a diferențelor de forță musculară și anatomie.
2. Este posibil să se facă sport după o accidentare a LCA?
Da, după reconstrucția chirurgicală a LCA, o persoană poate continua să facă sport.
3. Ce tendoane sunt folosite pentru reconstrucția LCA?
De obicei, pentru reconstrucția LCA se folosește tendonul tendonului ischiogambier sau tendonul rotulian.
4. Ce sporturi sunt asociate cu un risc mai mare de leziune a LCA?
Leziunea LCA este o leziune comună, care poate apărea din cauza mai multor condiții. Cu toate acestea, sporturi precum fotbalul, baschetul și schiul sunt asociate cu un risc crescut de leziune a LIA.
5. Ce exerciții ar trebui efectuate după o leziune a LIA?
Exercițiile de întărire a mușchilor, cum ar fi susținerea călcâiului, setarea cvadricepsului, ridicarea piciorului drept, curlurile în picioare ale tendonului, alunecările pe perete, abducția șoldului etc., pot fi efectuate după o leziune a LIA.
.