Există un acord din ce în ce mai mare cu privire la faptul că este important ca măsurătorile sărăciei să reflecte natura multidimensională a sărăciei (Grupul de discuții pentru analiza sărăciei, 2012). O serie de comentatori susțin că scopul de a reduce sărăcia folosind măsura sărăciei de 1,90 USD pe zi ignoră multe dezavantaje care se suprapun și cu care se confruntă persoanele care trăiesc în sărăcie, inclusiv malnutriția, condițiile sanitare precare, lipsa de electricitate sau școlile dărăpănate (Alkire și Sumner, 2013). Nici măsurătorile veniturilor și nici cele ale cheltuielilor nu surprind aceste alte aspecte ale bunăstării gospodăriilor, cum ar fi valoarea bunurilor furnizate în mod public (educație sau servicii de sănătate publică); și intangibile, cum ar fi pacea și securitatea (Haughton & Khandker, 2009; Poverty Analysis Discussion Group, 2012). Ca urmare, au apărut măsuri multidimensionale ale sărăciei care completează măsura de 1,90 USD pe zi prin includerea altor lipsuri.
Există o anumită dezbatere în jurul măsurilor multidimensionale ale sărăciei între cei care propun indici scalari care combină, într-un singur număr, informații din diferite dimensiuni și cei care sugerează o abordare de tip tablou de bord a unui set credibil de indici multipli (Ferreria & Lugo, 2012; Poverty Analysis Discussion Group, 2012). Deși poate fi util să se analizeze privarea în ansamblu, există, de asemenea, beneficii dacă se analizează aspectele separat pentru a se asigura că politica este corect direcționată. Măsurile care combină mai multe dimensiuni, cum ar fi indicele sărăciei multidimensionale, necesită, de asemenea, o mai mare claritate cu privire la ce anume se măsoară și la compromisurile încorporate în indice, precum și la factorii contextuali și la sensibilitatea clasamentelor implicite la modificarea datelor și a ponderilor (Ravallion, 2010). În plus, se argumentează că niciuna dintre aceste abordări nu relevă interdependența diferitelor dimensiuni în sărăcia multidimensională (Ferreria & Lugo, 2012).
Indicatorul de sărăcie multidimensională (MPI), utilizat în prezent în Raportul privind dezvoltarea umană, măsoară sărăcia acută la nivel mondial începând de la nivelul persoanei sau al gospodăriei. Acesta măsoară privațiunile care se suprapun folosind un set de zece indicatori în trei dimensiuni – sănătate, educație și nivel de trai (a se vedea figura 3 de mai jos) – și rezumă profilul de sărăcie al persoanei sau al gospodăriei cu un scor de deprivare ponderat. În cazul în care mai mult de trei dintre cei zece indicatori se situează sub pragurile de sărăcie relevante, aceștia sunt identificați ca fiind săraci din mai multe puncte de vedere multidimensionale (Alkire et al., 2013). Aceasta ajută la captarea numărului de persoane care se confruntă cu lipsuri care se suprapun și a intensității acestora (cu câte lipsuri se confruntă în medie). A se vedea tabelul 1 pentru procentul de persoane care trăiesc în sărăcie multidimensională în diferite regiuni.
Figura 3: Dimensiunile și indicatorii indicelui de sărăcie multidimensională
- Sănătate (fiecare indicator este ponderat în mod egal cu 1/6)
- Nutriție: deprivat dacă orice adult sau copil pentru care există informații nutriționale este subnutrit
- Mortalitatea infantilă: deprivat dacă vreun copil a murit în familie
- Educație (fiecare indicator este ponderat în mod egal la 1/6)
- Anii de școlarizare: deprivat dacă niciun membru al gospodăriei nu a absolvit cinci ani de școlarizare
- Înscrierea copiilor: deprivat dacă niciun copil de vârstă școlară nu frecventează școala în anii 1-8
- Nivelul de trai (fiecare indicator este ponderat în mod egal la 1/18)
- Combustibil pentru gătit: deprivat dacă gătesc cu lemne, cărbuni sau bălegar
- Sanitare: deprivat dacă nu au o toaletă îmbunătățită sau dacă toaleta lor este comună
- Apă potabilă: deprivat dacă gospodăria nu are acces la apă potabilă curată sau dacă apa curată se află la mai mult de 30 de minute de mers pe jos de casă
- Electricitate: deprivat dacă gospodăria nu are electricitate
- Pardoseală: deprivat dacă gospodăria are podea de pământ, nisip sau bălegar
- Activități: deprivat dacă gospodăria nu deține mai mult de unul dintre: radio, TV, telefon, bicicletă sau motocicletă și nu deține o mașină sau un tractor (Alkire și Santos, 2010, p. 2).
Indicatorul de sărăcie multidimensională (MPI) 2015+ – o propunere pentru o nouă măsurare a sărăciei
Un MPI 2015+ a fost propus de Alkire și Sumner (2013) pentru contextul post-2015. Acesta ar urma să reunească indicatori ai Obiectivelor de dezvoltare durabilă, precum și să se bazeze pe procese participative pentru a arăta modul în care oamenii sunt săraci și dezavantajele cu care se confruntă. Aceștia susțin că acest lucru ne-ar ajuta să obținem o imagine și mai bogată a adevăratei realități a sărăciei.
Tabelul 1: Venitul și sărăcia multidimensională, pe regiuni
| Regiune | Nr. de țări din eșantion | Nr. de țări din eșantion | Region | Contabilitatea veniturilor (1,25 USD pe zi) a sărăciei (%) | Nr. de țări din eșantion |
|---|---|---|---|---|---|
| State arabe | 10 | 6.5 | 9 | 15,5 | |
| Asia de Est și Pacific | 11 | 12,7 | 10 | 6.4 | |
| Europa și Asia Centrală | 15 | 1,4 | 15 | 1,8 | |
| America Latină și Caraibe | 20 | 5.7 | 14 | 6,7 | |
| Asia de Sud | 8 | 30,6 | 7 | 53.4 | |
| Africa Subsahariană | 40 | 50,9 | 36 | 59,6 |
Sursa: adaptat din UNDP, 2014, p. 73
Indicatorul de sărăcie umană (MPI) înlocuiește indicele sărăciei umane (HPI) utilizat anterior în Raportul privind dezvoltarea umană în perioada 1997-2009. HPI folosea medii de țară pentru a reflecta lipsurile agregate în materie de sănătate, educație și standarde de viață, dar nu măsura sărăcia la nivel individual sau la nivel de gospodărie.
Indicatorul global al sărăciei multidimensionale 2016 oferă date privind sărăcia multidimensională din 102 țări în curs de dezvoltare colectate de Oxford Poverty & Human Development Initiative. Acesta utilizează date privind alte aspecte ale sărăciei colectate prin Ancheta demografică și de sănătate (DHS), Ancheta pe grupe cu indicatori multipli (MICS) și Ancheta mondială privind sănătatea (WHS).
Măsurătorile OCDE privind bunăstarea utilizează date obiective existente, precum și date subiective, care țin cont de propriile aspirații ale oamenilor și de evaluările acestora cu privire la experiențele lor de dezvoltare, precum și date relaționale care analizează cantitatea și calitatea relațiilor (OCDE, 2013). Adăugarea de date subiective privind bunăstarea poate oferi o completare importantă la alți indicatori deja utilizați; deși varietatea de factori care influențează modul în care oamenii își trăiesc și își raportează viața înseamnă că bunăstarea subiectivă, de una singură, poate spune doar o parte din povestea unei persoane (OCDE, 2013b).
Indicatorul de progres social măsoară nevoile umane de bază (evaluate prin examinarea nutriției și a îngrijirii medicale de bază, a apei și a salubrizării, precum și a adăpostului și a siguranței personale); fundamentele bunăstării (evaluate prin examinarea accesului la cunoștințe de bază, a accesului la informații și comunicații, a sănătății și a bunăstării, precum și a sustenabilității ecosistemelor); și oportunitatea de a progresa (evaluată prin examinarea drepturilor personale; a libertății și a alegerii personale, a toleranței și a incluziunii, precum și a accesului la educație avansată).
Măsurarea sărăciei în rândul copiilor necesită indicatori sociali specifici pentru copii care pot surprinde natura multidimensională și interrelaționată a sărăciei. Aceștia măsoară legăturile dintre lipsurile copiilor în opt dimensiuni critice: educație, sănătate, nutriție, apă, salubritate, adăpost, informare și venit/consum (UNICEF, 2011)
.