Medicina de familie academică – redefinirea academică

O bună pregătire a prelegerii din partea vorbitorului pentru un subiect atât de plictisitor.

Acesta a fost un comentariu pe care l-am primit la un seminar despre cercetare și predare în medicina de familie pe care l-am ținut pentru medicii de familie în urmă cu câțiva ani. Unul dintre sensurile pentru „academic” definit de Dicționarul Oxford este „abstract; teoretic; fără relevanță practică”.1 Activitatea academică, în special cercetarea, este considerată în mod tradițional ca fiind o activitate de lux a profesorilor care lucrează în turnurile de fildeș ale universităților. Există o critică din ce în ce mai mare cu privire la faptul că investițiile uriașe în cercetarea biomedicală au avut ca rezultat foarte puține, dacă nu chiar niciun beneficiu în sănătatea oamenilor.2 Termenul academic trebuie să găsească un nou sens.

În stabilirea ca disciplină științifică, definită de Clarke ca fiind ‘ un corp de cunoștințe dobândite prin cercetare care poate fi transmis prin predare’,3 medicina de familie academică a redefinit academic pentru a deveni acronimul pentru: Articularea corpului de cunoștințe care fundamentează practica, Conceptualizarea muncii de medic, Adaptarea la nevoile în schimbare ale populației, Dezvoltarea educației medicale, Bucuria și aprecierea relației medic-pacient, Gestionarea resurselor în mod eficient din punct de vedere al costurilor, Îmbunătățirea calității îngrijirii și Contribuția la arta și știința medicinei.

Articularea corpului de cunoștințe care fundamentează practica

Multe boli și simptome comune sunt văzute și gestionate aproape exclusiv în medicina de familie, care constituie laboratorul natural pentru cercetare. Cercetarea în medicina de familie informează practica prin acumularea cunoștințelor noastre despre istoria naturală a bolilor comune, procesul de diagnosticare și interacțiunea dintre factorii bio-psihosociali. Unele rezultate au pus sub semnul întrebării și au revoluționat practica medicală tradițională. Un exemplu notabil este constatarea făcută de Del Mar et al.4 potrivit căreia majoritatea (60%) copiilor care se prezintă cu otită medie acută în asistența medicală primară nu au mai avut dureri în decurs de 24 de ore, fără niciun tratament cu antibiotice, iar antibioticele au fost benefice doar pentru copiii care au avut dureri care au persistat ≥2 zile. Aceste cunoștințe au dus la o scădere semnificativă a prescrierii de antibiotice și, sperăm, la mai puțină rezistență la antibiotice.

Conceptualizarea activității medicului

Medicina de familie a fost prima disciplină care a examinat în mod sistematic ce și cum își oferă medicul îngrijirile, ceea ce a dus la conceptualizarea procesului de consultație, a potențialelor într-o consultație, a rezolvării ipotetice deductive a problemelor, a utilizării timpului ca instrument de diagnostic și terapeutic și a medicului ca medicament. Începem să înțelegem complexitatea îngrijirii medicale individualizate care explică parțial variațiile în practică care nu se explică prin simpli factori demografici și de morbiditate.5

Adaptarea la nevoile în schimbare ale populației

Tehnologiile moderne de salvare a vieții au dus, în mod ironic, la faptul că mulți oameni trăiesc și suferă de morbidități multiple și de deteriorarea sănătății. Avem nevoie de cercetări care să se concentreze asupra funcției și bunăstării persoanei în ansamblu, în loc de o boală individuală.6 Problemele de sănătate mintală devin o amenințare majoră pentru sănătate în întreaga lume, iar cercetarea începe să furnizeze informații despre modul în care acestea pot fi diagnosticate și gestionate în asistența medicală primară.7,8

Dezvoltarea educației medicale

Medicina de familie este foarte dependentă de context și de proces, care se învață cel mai bine prin preceptorat în practica reală. În stabilirea predării și învățării sale, medicina de familie a mutat educația medicală de la spitalele universitare terțiare la cabinetele de familie din comunitate. O proporție din ce în ce mai mare de învățare a medicinei la nivel de licență în toate disciplinele are loc acum în comunitate. Medicina de familie academică a introdus, de asemenea, multe metode noi de învățare, cum ar fi revizuirea video a consultațiilor, jocurile de rol și jurnalele de reflecție pentru a îmbunătăți învățarea cunoștințelor, precum și a profesionalismului.

Încântarea și valorizarea relației medic-pacient

Cercetarea procesului de consultare în medicina de familie a dezvăluit esența și valoarea relației medic-pacient și a îngrijirii centrate pe pacient.9 Acest lucru a dus la o schimbare de paradigmă în relația medic-pacient de la modelul paternalist la cel de parteneriat. Studiul realizat de Binder et al.10 în acest număr este un bun exemplu al modului în care cercetarea poate oferi o perspectivă asupra dinamicii consultațiilor pentru adolescenți, pentru a le permite medicilor să abordeze stresul și preocupările adolescenților.

Managementul resurselor în mod rentabil

Scala medicinei de familie este foarte mare, deoarece se ocupă de probleme comune care afectează un număr mare de persoane. Schimbările mici în managementul problemelor comune au implicații enorme asupra resurselor. Gestionarea cost-eficientă a investigațiilor și a trimiterilor fără a compromite rezultatele în materie de sănătate este un domeniu academic major al medicinei de familie. De exemplu, utilizarea regulilor de decizie bazate pe cercetări în practica medicilor de familie poate ajuta clinicienii să decidă când o femeie care se prezintă cu simptome de infecție a tractului urinar poate fi tratată cu antibiotice empirice și când este necesară o cultură de urină.11

Îmbunătățirea calității îngrijirii

Variația largă a practicii și izolarea profesională a medicinei de familie au solicitat asigurarea calității și dezvoltarea profesională continuă. Medicina de familie academică a dezvoltat metode obiective și sistematice pentru a evalua, a permite și a împuternici medicii să își îmbunătățească calitatea îngrijirii.12 Domeniul de aplicare al îmbunătățirii calității s-a extins de la studiul asupra medicului și a unei boli specifice la întregul sistem de furnizare a serviciilor de sănătate, așa cum arată studiul lui Russell.13

Contribuind la arta și știința medicinei

Pacienții se prezintă de obicei cu simptome din care medicii caută să stabilească diagnosticul bolii de bază. Cu toate acestea, multe simptome nu pot fi explicate de boli. Diferențierea simptomelor care sunt cauzate de boli de cele care nu sunt și apoi gestionarea acestora din urmă este adesea o artă. Cercetarea în domeniul medicinei de familie a contribuit la înțelegerea simptomelor inexplicabile din punct de vedere medical ca fiind o cauză a „suferințelor cardiace” și găsește în mod activ soluții pentru diagnosticarea și gestionarea acestora14 , după cum ilustrează două studii din acest număr.15,16

O altă contribuție majoră a cercetării în domeniul medicinei de familie este extinderea metodologiilor de cercetare medicală pentru medicină, de la modelele tradiționale cantitative, obiective, experimentale controlate, la o triangulare strategică a metodologiilor calitative și cantitative care includ atât pacienții, cât și furnizorii. Studiul realizat de Russell et al. în acest număr a demonstrat foarte bine acest lucru.13

Concluzii

Medicina de familie academică a redefinit sensul de academic prin accentul pus pe relevanța pentru practica zilnică. După cum a spus McWhinney5: „… valoarea noastră pentru medicină constă în diferențe și, în cele din urmă, curentul academic va deveni mai mult ca noi decât invers”.

Cu timpul, fiecare practician va deveni academic prin participarea sa la predare, cercetare și transpunerea cercetării în îngrijirea pacienților.

Declarație

Finanțare: niciuna.

Aprobare etică: niciuna.

Conflict de interese: nici unul.

, et al.

,

,

, vol. I, nr. 1.

(pg.

–

)

.