Migrenele abdominale: Ce sunt ele cu adevărat?

Robin DiPasquale, ND, RH (AHG)

Un pacient în vârstă de 15 ani a venit în cabinetul meu cu 3 îngrijorări. Prima era că sistemul ei imunitar nu funcționa în mod adecvat, deoarece „prindea” constant infecții virale. Simptomele includeau stare generală de rău, febră slabă și dureri de corp, cu simptome respiratorii uneori. A doua preocupare era un astm ușor, indus în principal de exerciții fizice sau de frig; pacienta folosea un inhalator cu steroizi de două ori pe zi. A treia preocupare, migrene abdominale, a fost diagnosticată de un gastroenterolog cu doar câteva luni în urmă și era tratată cu un antidepresiv triciclic în doze mici. Pacientul a raportat că episoadele de dureri de cap, dureri abdominale, greață și paloare au fost mai puțin frecvente și mai puțin intense.

Această ultimă preocupare, migrenele abdominale, a fost cea care m-a îndemnat să mă gândesc și să fac cercetări suplimentare. Exista ceva substanțial în legătură cu acest diagnostic sau era doar un diagnostic de conveniență, deoarece etiologia migrenelor este neclară, iar episoadele ei de cefalee împreună cu dureri abdominale nu aveau o etiologie clară? Exista ceva despre mecanismul de acțiune al antidepresivului triciclic care ar putea oferi o mai bună înțelegere a cauzei acestui sindrom de simptome sau a unor căi pentru terapiile naturiste?

Clasificare și criterii de diagnosticare

Migrena abdominală este inclusă în Clasificarea Internațională a Tulburărilor de Cefalee din 2004 și recunoscută de criteriile Roma III din 2006 pentru tulburările gastrointestinale funcționale. Este cel mai frecventă la copiii cu vârste cuprinse între 5 și 9 ani, dar poate fi la copiii mai mari și la adulți. Simptomele sunt durerea abdominală, greața și vărsăturile.

Diagnosticul are următoarele criterii:

1. Acel puțin 5 atacuri care îndeplinesc criteriile B-D
2. Atacuri de durere abdominală care durează 1-72 ore
3. Durerea abdominală are toate caracteristicile următoare:
4. Localizare medie, periombilicală sau slab localizată
5. Calitate plictisitoare sau „doar dureroasă”
6. Intensitate moderată până la severă
7. În timpul durerii abdominale, cel puțin 2 dintre următoarele:
8. Anorexie
9. Nausee
10. Vomitori
11. Pallor
12. Nu este atribuită unei alte tulburări

Pathophysiology

În medicina naturistă, un intestin nesănătos este o rădăcină primară a bolii, iar asistarea acestuia în vindecare devine o cale de recuperare a sănătății și bunăstării. Șaizeci până la șaptezeci la sută din funcția imunitară este inițiată în interiorul intestinului. Modularea imunitară este intim legată de glandele suprarenale și de producția ritmică circadiană de cortizol. Sistemul nervos enteric (ENS) al intestinului , intim împletit cu ramurile simpatice și parasimpatice ale sistemului nervos autonom, secretă aceiași neurotransmițători care sunt secretați în sistemul nervos central (SNC) ca răspuns la influențele mediului intern și extern.

Legând aceste înțelegeri la pacienta mea de 15 ani, funcția imunitară diminuată poate fi direct legată de disfuncția sistemului ei digestiv. Astmul poate fi rezultatul unei alergii sau intoleranțe alimentare care cauzează scurgeri intestinale, utilizarea inhalatorului cu steroizi fiind legată de diminuarea glandelor suprarenale și a funcției acestora. Iar la această pacientă, antidepresivul triciclic în doze mici îi dădea o oarecare ușurare a durerilor de cap și a simptomelor gastrointestinale. Antidepresivele triciclice cresc nivelul de norepinefrină și serotonină și blochează acțiunea acetilcolinei. Nivelurile scăzute de serotonină sunt asociate cu o serie de boli cronice, inclusiv depresia, anxietatea, insomnia, dependențele, tulburarea obsesiv-compulsivă, sindromul premenstrual, obezitatea și, în acest caz, durerile de cap și durerile abdominale.

Creierul intestinal

SEN este adesea denumit „creierul intestinal”. Edgar Cayce îl numea „creierul plexului solar”. În 1985, Candace Pert a fost pionier în descoperirea neuropeptidelor care sunt active în intestin și care comunică cu creierul.1 ENS se întinde de la esofag până la anus, conține mai mult de 100 de milioane de neuroni și secretă fiecare clasă de neurotransmițători care se găsesc, de asemenea, în SNC, inclusiv norepinefrina, serotonina, acetilcolina și altele. Există două rețele de neuroni. În primul rând, plexul ganglionar, cunoscut și sub numele de plexul mienteric sau Auerbach, care este situat între straturile de tunică musculară. Plexul lui Auerbach controlează motilitatea gastrointestinală. În al doilea rând, plexul submucos, cunoscut și sub numele de plexul lui Meissner, care este situat în submucoasă, detectează mediul lumenului, reglând fluxul sanguin și controlând funcția celulelor epiteliale.2, 3 SNE funcționează independent de SNC, însă acestea comunică prin intermediul sistemului nervos autonom, atât prin fibrele parasimpatice, cât și prin cele simpatice. Nervul vag conectează creierul SNC și intestinul prin aceste două plexuri. 90% din fibrele vagale sunt centrifuge (nu centripete), aducând informații de la intestin la creier.4,5 SNE comunică, de asemenea, prin sistemul endocrin enteric, prin secreția hormonilor gastrointestinali, care sunt sintetizați tot în creier. Aceștia includ gastrina, colecistochinina, secretina, grelina, motilina și polipeptidul inhibitor gastric.6,7

Tratament

Terapeutica care se adresează direct tractului gastrointestinal va fi eficientă în restabilirea unei funcții optime la nivelul problemei de bază. Terapeutica de modulare a sistemului imunitar, de echilibrare a activității neurotransmițătorilor, de susținere a funcției suprarenale optime și, în cele din urmă, de reducere a expresiei astmului, toate acestea vor trebui să fie luate în considerare în acest caz.

În medicina alopată, terapiile obișnuite recomandate sunt AINS, medicația antinauzică, triptanii (de exemplu, succinatul de sumatriptan) și combinația medicamentoasă paracetamol, izometeptene și dicloralfenazonă.

Tratamentul naturist al migrenelor abdominale, prin urmare, poate fi centrat pe tratarea sistemului gastrointestinal, cu un accent specific pe sistemul nervos enteric. Unele tratamente de bază ar include probiotice, împachetări cu ulei de ricin amestecat cu uleiuri esențiale relaxante (a se vedea bara laterală pentru listă) pe abdomen și aminoacidul glicină pentru a da semnale de liniștire la nivelul locus ceruleus. Drenajul bioterapeutic al sistemului nervos și al intestinului poate lua povara de pe aceste două sisteme, aducând schimbări eficiente.

În abordarea activității neurotransmițătorilor, creșterea activității neurotransmițătorilor mai relaxanți, cum ar fi serotonina și GABA, va susține o stare parasimpatică, importantă în migrenele abdominale. Sursele alimentare de L-triptofan (precursor al serotoninei) și serotonină sunt incluse în bara laterală. Se înțelege că alimentele cu L-triptofan sunt capabile să traverseze bariera hemato-encefalică, în timp ce alimentele cu serotonină nu sunt capabile. Dacă se consumă inițial alimente adecvate cu L-triptofan pentru a crește nivelul de triptofan din sânge, urmate la scurt timp de o gustare cu carbohidrați, se postulează că se poate crește apoi nivelul de serotonină din creier. Se spune că cartofii sunt un aliment principal care deplasează triptofanul în creier, motiv pentru care sunt un aliment atât de reconfortant.8 Exercițiile fizice, meditația/rugaciunea, râsul și sexul orgasmic vor crește, de asemenea, nivelul de serotonină.

Medicină pe bază de plante

Semințele plantei Griffonia simplicfolia, din familia Fabaceae, sunt considerate a fi o sursă directă de 5-HTP, un precursor al serotoninei. Multe companii de pe piața produselor naturale susțin că produsele lor cu 5-HTP conțin Griffonia simplicfolia.

Există numeroase plante care pot fi luate în considerare ca parte a unui plan de tratament pentru tratarea migrenelor abdominale, pe baza susținerii generale a sistemului nervos, iar pentru unele, în special pentru impactul lor asupra activității neurotransmițătorilor atât în creierul intestinal, cât și în creierul SNC. Una dintre cele mai cercetate este Hypericum perforatum, sunătoarea, hiperforina dovedită a inhiba recaptarea seratoninei9 și extractul din întreaga plantă acționând ca un agonist GABA. 10 Valepotriații din Valeriana officinalis, Valeriana, produc o activitate sedativă și antispastică11 , fiind totodată un agonist al GABA prin intermediul acidului valerenic. 12 Fiți atenți, totuși, că Valeriana poate avea efecte paradoxale, se pare, asupra acelor persoane care cu oboseală suprarenală semnificativă. Mecanismul exact de acțiune al Piper methysticum, Kava kava, este necunoscut, dar se postulează că există o creștere a numărului de situsuri de legare a GABA13 și un antagonism al dopaminei14, ambele susținând creșterea activității parasimpatice în intestin. În prezent, rezultatele clinice observate cu ajutorul Piper methysticum sunt o scădere a anxietății, un ușor efect sedativ și o acțiune antispastică. Deși este considerată o plantă ușor nervoasă, Melissa officinalis, Melissa officinalis, balsam de lămâie, este una dintre cele mai indicate plante în lucrul cu această afecțiune a migrenelor abdominale. Melissa influențează neurotransmițătorii, în special prin inhibarea GABA transaminazei GABA, menținând un nivel crescut de GABA disponibil pentru activitatea receptorilor. 15. Pe lângă sprijinul neurotransmițătorilor din literatura de specialitate pentru Melissa, o cunoaștem în mod tradițional ca o plantă care poate diminua anxietatea și ridica moralul. Este un relaxant atât al SNC, cât și al ENS. Plantele opiacee, Papaver somnifera, macul de opiu, fiind cea mai puternică, favorizează GABA. Alte plante nervoase care ar putea fi luate în considerare datorită capacității lor de a susține serotonina sunt Avena sativa, paie de ovăz sau păstăi de ovăz lăptos, Leonurus cardiaca, Motherwort, Scutellaria lateriflora, Skullcap, Dioscorea villosa, Wild Yam, Actea racemosa, Black cohosh, Ginseng quinquefolius, ginseng american, Rosa canina, petale de trandafir și măceșe, și Cannabis sativa, marijuana.

Herbele adaptogene ar fi potențial utile pentru a susține legătura dintre producția de cortizol a glandelor suprarenale și sistemul nervos enteric. Deși majoritatea ierburilor adaptogene ar putea fi luate în considerare, cele două care trebuie luate în considerare cel mai mult în acest caz sunt Withania somnifera, Ashwagandha, și Rhodiola rosea, Roseroot. Withania conține lactone steroidiene, unele similare cu ginsenozidele care se găsesc în ginseng. Aceasta acționează asupra sistemului nervos ca anxiolitic și sedativ prin suprimarea creșterilor induse de stres ale receptorilor de dopamină din creier, scăzând activitatea acestor neurotransmițători excitanți, și prin imitarea GABA, precum și prin legarea la receptorii GABA, crescând activitatea neurotransmițătorilor relaxanți.16 Withania modulează sistemul imunitar și susține funcția suprarenală optimă prin scăderea corticosteronului plasmatic indus de stres.17 Rhodiola rosea, Roseroot, o plantă originară din regiunile arctice din nordul Europei, Asia și Alaska, a demonstrat o activitate asupra SNC ca antidepresiv și anxiolitic.18,19 Cele mai multe preparate de Roseola rosea sunt standardizate la un conținut de 3% de rozacee și pare să fie specifice dozei, având efecte adaptogene la doze mai mici și efecte calmante la doze mai mari.

Gemetoterapie

Extractul de gemoterapie Ficus carica, Fig, este esențial în acest tratament datorită capacității sale de a acționa la nivelul viscerelor intestinale, precum și la nivelul conexiunii ENS cu SNC. Smochinul are acțiunea de a deconecta tirul neuronilor între cortexul și hipotalamusul din creier, liniștind acțiunea excitatorie care se poate declanșa prin stres. Crataegus oxycantha, gemul de păducel, va acționa la nivelul psihosomatic al tulburărilor emoționale care afectează intestinul. Viburnum lantana, gemmo Arborele călător, va acționa ca antispasmodic. Vaccinium vitis idaea, gemmo Cowberry, are un trofism pentru mucoasa intestinală, aducând homeostazia în toate zonele, dar mai ales la nivelul intestinului subțire și gros. Tilia tomentosa, Linden Tree gemmo, este calmant pentru SNC, afectând SNE prin comunicare directă. Juglans regia, Walnut gemmo, funcționează bine în cazurile de disbioză pentru a susține și un mediu în care poate exista o proliferare a florei sănătoase în intestin.

Robin DiPasquale, ND, RH(AHG) și-a obținut diploma în medicină naturistă la Universitatea Bastyr în 1995, unde, după absolvire, a devenit membră a facultății didactice și clinice. În ultimii opt ani a lucrat la Bastyr ca șefă de catedră de medicină botanică, predând și administrând atât programul de medicină naturistă, cât și programul de licență în științe fitoterapeutice. Dr. DiPasquale este profesor asociat clinic în cadrul departamentului de asistență medicală biocomportamentală și sisteme de sănătate de la Universitatea din Washington, în cadrul programului de certificare CAM. Iubește plantele, are publicații la nivel național și internațional și predă în SUA și în Italia despre medicina vegetală. Este instructor de yoga cu influență anusara, predând fluxul de yoga din inimă. În prezent are un cabinet de medicină naturistă generală în Madison, Wisconsin, și colaborează cu Clinica de Medicină Integrativă a Universității din Wisconsin în calitate de con-sultant ND

1. Pert C. Molecules of Emotion: The Science Behind Mind-Body Medicine. New York, NY: Simon & Schuster; 1999.

1. Hansen MB. Sistemul nervos enteric I: organizare și clasificare. Farmacologie & Toxicologie. 2003; 92(3):105-113.

1. Goyal RK, Hirano I. The enteric nervous system. N Engl J Med. 1996;334(17);1106-1115.

1. Hoffman HH, Schnitzlein HN. Numărul fibrelor nervoase din nervul vag al omului. Anat Rec. 1961;139:429-435.

1. DesMaisons K. Potatoes Not Prozac. New York, NY: Simon & Schuster; 1998.

1. Tadros MG, et al. Implicarea receptorilor serotoninergici 5-HT1A/2A, alfa-adrenergici și dopaminergici D1 în deficitul de inhibiție a prepulsiilor indus de sunătoare: un posibil rol al hiperforinei. Behav Brain Res. 2009;199(2):334-339.

1. Müller WE. Cercetări actuale privind sunătoarea, de la modul de acțiune la eficacitatea clinică. Pharmacol Res. 2003;47(2):101-109.

1. Houghton PJ. Baza științifică pentru activitatea reputată a valerianei. J Pharm Pharmacol. 1999;51(5):505-512.

1. Yuan CS, et al. The gamma-aminobutyric acidergic effects of valerian and valerenic acid on rat brainstem neuronal activity. Anesth Analg. 2004;98(2):353-358.

1. Boonen G, et al. Evidence for specific interactions between kavain and human cortical neurons monitored by fluorescence correlation spectroscopy. Planta Med. 2000;66(1):7-10.

1. Seitz U, et al. -proprietățile de inhibare a absorbției de monoamină ale pironelor kava. Planta Med. 1997;63(6):548-549.

1. Awad R, et al. Bioassay-guided fractionation of lemon balm (Melissa officinalis L.) using an in vitro measure of GABA transaminase activity. Phytother Res. 2009;23(8):1075-1081.

1. Perfumi M, Mattioli L. Efectele adaptogenice și ale sistemului nervos central ale unei singure doze de extract de 3% rosavin și 1% salidroside Rhodiola rosea L. la șoareci. Phytother Res. 2007;21(1):37-43.

.