Muzeul Secolului XXI, situat în Kanazawa, este una dintre cele mai importante lucrări proiectate de SANAA (Sejima and Nishikawa Architects and Associates). Folosind o geometrie simplă și un limbaj minimalist, proiectul explorează permeabilitatea spațiului public prin diferite niveluri de transparență, un concept pe care acest cuplu premiat cu Pritzker l-a exploatat prin diferite abordări în lucrările anterioare.
Localizare
Muzeul Secolului 21 este situat în orașul Kanazawa, în prefectura Ishikawa, situat lângă Kenrokuen, una dintre cele mai frumoase și faimoase grădini din Japonia. Clădirea, înscrisă într-un cerc cu diametrul de 112,5 metri, este amplasată pe un parc de formă neregulată. Unele dintre operele de artă au fost instalate în parc, care este o extensie a muzeului.
Concept
Programul muzeului include spații de întâlnire, o sală de lectură, o bibliotecă, ateliere pentru copii, un restaurant, zone de servicii și de expunere. Prin urmare, complexul trebuia să fie atât public, cât și privat, incluzând zone de acces liber în beneficiul populației locale, precum și alte zone plătite pentru a permite întreținerea acestei facilități.
Provocarea lui Kazuyo Sejima și Ryue Nishikawa a fost de a crea un echilibru între aceste două domenii, estompând granițele dintre zonele publice și cele private, iar în acest scop au propus un plan de utilizare mixtă, organizat în jurul a patru curți. Interacțiunea cu spațiul public este de așa natură încât, uneori, circulația însăși acționează ca zone de expunere. Din punct de vedere formal, muzeul este o serie de cutii cu suprafețe, nivel de opacitate și înălțime diferite – care ating între 4 și 12 metri – și care sunt inserate într-o piele de sticlă circulară, alăturându-se mediului exterior. Doar un cilindru opac și excentric apare ca o anomalie în această dispunere în formă de grilă dreptunghiulară, referindu-se la membrana transparentă care înconjoară muzeul. În schimb, cilindrul exterior este o margine subțire, transparentă, care este conectată în mod deschis cu exteriorul.
Este un design înșelător de simplu, dar extrem de provocator, care sfidează noțiunea tradițională de flux muzeal, oferind vizitatorilor o libertate deplină în ceea ce privește situarea lor, însușirea spațiului, definirea propriului traseu și interacțiunea cu clădirea, arta și mediul înconjurător.
În acest context, unele dintre lucrările expuse colaborează pentru a sublinia legătura fenomenologică dintre privitor, obiectul expus și natură, stabilind nu doar o relație de observare pasivă, ci și de interacțiune individuală și de grup cu arta.
De exemplu, Sky Blue Planet, sculptura în aer liber James Turrell , într-o lucrare similară expusă în Muzeul de Artă Chichu al lui Tadao Ando din Naoshima . Încadrând cerul, privitorul asistă la spectacolul mereu schimbător al cerului și al mediului înconjurător.
Un alt caz este Vertical Green, de Patrick Blanc, o grădină verticală cu peste 100 de varietăți de plante care acționează ca o frontieră într-una dintre curți și care este traversată perpendicular de o circulație vitrată.
Unul dintre cele mai izbitoare este lucrarea lui Leandro Erlich, numită Swimming Pool. Era neobișnuit să găsești o piscină în mijlocul unui muzeu, dar, pe măsură ce te apropii, este surprinzător să vezi oameni sub apă. Mai târziu, la intrarea în zonele de expunere de la subsol, se poate intra în piscină și se pot vedea oameni de dincolo de „apă”.
Efectul este foarte interesant și reușit, permițând participarea entuziastă a publicului. El se realizează prin introducerea a două plăci acrilice separate una de cealaltă cu 30 cm, într-un spațiu plin cu apă. Un alt strat de apă cu o grosime de aproximativ 10 cm a fost, de asemenea, plasat deasupra acrilicului pentru a obține un efect mai realist.
Muzeul are o zonă specială de expunere la subsol, accesată printr-un lift, o cutie transparentă care este ridicată de un piston cilindric, ambele evocând, la rândul lor, formele primare folosite în design și făcând referire la conceptele de lejeritate, permeabilitate și simplitate care se regăsesc în întreaga clădire.
Noaptea, muzeul își subliniază rolul de reper urban și însușirea vizuală simbolică a acestuia de către locuitorii din Kanazawa.