Scop: Estimarea numărului de nașteri moarte și vii sub 28 de săptămâni de gestație într-o perioadă de 2 ani în Danemarca și determinarea modului în care variază ratele de supraviețuire calculate folosind trei denominatori diferiți: 1) numărul de sugari tratați în mod activ în unitățile de îngrijire neonatală, NNU, 2) numărul tuturor sugarilor născuți vii și 3) numărul tuturor nașterilor, inclusiv al copiilor născuți morți.
Metode: Numărul de nașteri de copii morți și de copii născuți vii la 20 până la 27 de săptămâni de gestație a fost estimat pe o perioadă de 2 ani în Danemarca. Datele privind copiii născuți vii și ratele de supraviețuire au fost obținute dintr-un studiu prospectiv național și din Registrul Național al Nașterilor. Numărul de femei spitalizate din cauza avortului spontan a fost obținut din Registrul național de sănătate danez; numărul de nașteri mortale a fost calculat din aceste date.
Rezultate: Numărul estimat atât al nașterilor moarte cât și al nașterilor vii a fost similar în fiecare săptămână de la 20 la 27 de săptămâni de gestație; aproximativ 1 la 1000 de nașteri vii la fiecare săptămână de gestație. Între 23 și 25 de săptămâni de gestație, șansele globale de supraviețuire au variat semnificativ în funcție de numitor: nou-născuți tratați activ 46% (IC 95%; 37%-54%), toți nou-născuții născuți vii 34% (IC 95%; 27%-41%), toate nașterile, inclusiv nașterile moarte 14% (IC 95%: 11-17%).
Concluzie: Șansele de supraviețuire pentru fătul intrauterin sub 26 de săptămâni de gestație sunt semnificativ mai mici decât ratele de supraviețuire raportate de către NNU. Procentul scăzut de fetuși născuți înainte de 26 de săptămâni de gestație, clasificați ca născuți vii, face ca ratele de natalitate raportate să fie sensibile la diferențele în modul de interpretare a termenului „născut viu”.