Cercetătorii cred că au identificat un model de activitate cerebrală care prezice furia experimentată în timpul viselor.
Dacă au dreptate, acest lucru ar putea ajuta la explicarea bazei neuronale a conținutului emoțional al coșmarurilor, care sunt asociate cu tulburări mentale și de somn, cum ar fi anxietatea, depresia și insomnia.
În timp ce oamenii experimentează emoții atât în timp ce sunt treji, cât și în timp ce visează, au existat doar cercetări limitate în ceea ce privește mecanismele cerebrale care stau la baza componentei afective a viselor.
În studiul recent, Pilleriin Sikka și colegii de la Universitatea din Turku, Finlanda, Universitatea din Skövde, Suedia, și Universitatea din Cambridge, Marea Britanie, au descoperit un mecanism emoțional comun între cele două stări de conștiință.
Cercetătorii au obținut înregistrări electroencefalografice de la 17 persoane sănătoase în timpul a două nopți separate într-un laborator de somn.
După ce participanții au ajuns la somnul cu mișcări rapide ale ochilor (REM) – punctul în care visele sunt cele mai vii – au fost treziți și li s-a cerut să își descrie visele și să evalueze emoțiile pe care le-au trăit.
S-a descoperit că cei care au prezentat o activitate cerebrală mai mare în banda alfa în cortexul frontal drept, în comparație cu cel stâng, atât în timpul stării de veghe de seară, cât și în timpul somnului REM, au experimentat mai multă furie în vise.
Această semnătură neuronală – numită asimetrie alfa frontală (FAA) – a fost legată de furie și autoreglare în timpul stării de veghe.
„Arătăm că indivizii cu o FAA mai mare (adică o putere alfa mai mare pe partea dreaptă) în timpul somnului cu mișcări rapide ale ochilor (REM) și în timpul stării de veghe de seară, experimentează mai multă furie în vise”, scriu cercetătorii într-un articol publicat în revista JNeurosci.
„FAA poate reflecta astfel capacitatea de a regla emoțiile nu numai în starea de veghe, ci și în starea de visare.”
S-au înregistrat limitări ale studiului – în special faptul că a fost realizat în condiții de laborator – dar cercetătorii sugerează că descoperirile lor „oferă sprijin pentru teoriile conform cărora visarea este o simulare realistă a vieții de veghe”.
Ei subliniază, totuși, că doar pe baza acestui studiu nu se poate spune dacă activarea neuronală particulară care însoțește furia din vis susține o anumită funcție, cum ar fi experimentarea unor situații amenințătoare sau a unor stări afective negative pentru a le face față mai bine în viața de veghe.
.