Continuare după anunțul
Se ascundea într-un colț al unei expoziții de muscle car din Daytona, SUA, anul trecut. Se pare că modelul De Tomaso Pantera din 1972 din acest reportaj are „mușchi” americani, dar într-o altă haină. De îndată ce omul de afaceri Alexandre Mattei a observat mașina sport italiană, a lăsat deoparte modele precum Camaro, Charger și Mustang și a decis să o cumpere.
Mattei a petrecut patru zile negociind cu fostul proprietar. „Pantera este o mașină scumpă, chiar și în Statele Unite. Dar cum puțini oameni sunt interesați, am obținut un preț corect.”
Legile acestui De Tomaso au fost create de studioul Ghia. Partea frontală foarte joasă are faruri retractabile, tipice pentru acea vreme. În spate, cele patru guri de eșapament sunt izbitoare.
Modelul a sosit în țară în aprilie. „Îmi place să o folosesc zi de zi. În timpul liber, este o mașină încântătoare de condus”, spune omul de afaceri. Dar în traficul lent, situația este diferită: „Este grea, făcută pentru piste deschise”. Deși are aproape 40 de ani, performanțele lui De Tomaso se ridică la înălțimea numelui său de felină. Motorul V8 mare, instalat în poziție central-spate, este un Ford 351 Cleveland de 5,7 litri. Puterea este de 310 CP la 5.200 rpm și cuplul maxim, 52,5 mkgf.
Continuare după anunțul
Interiorul este confortabil: există geamuri electrice și aer condiționat. Pe tabloul de bord, vitezometrul urcă până la 200 mph (aproximativ 320 km/h), iar banda roșie de pe turometru începe la 5.900 rpm.
Frumusețe italiană cu mușchi americani
Originile lui De Tomaso amintesc de un producător mult mai recent de mașini exotice, Pagani. Ambele sunt fabrici italiene fondate de argentinieni. Alejandro de Tomaso, născut la Buenos Aires, a înființat compania în 1959, în orașul Modena – la fel ca și Ferrari.
Inceput s-a axat pe cursele de monoposturi. Inclusiv pentru Formula 1, cu apariții în două Mari Premii în 1961. Industriașul însuși făcuse deja două curse în această categorie ca pilot, în 1957 și 1958.
În 1962 și 1963, De Tomaso a încercat fără succes să se califice pentru GP-ul Italiei. În acel moment, motoarele erau compatrioți: Osca, Alfa Romeo, Ferrari și chiar un De Tomaso „de casă” cu opt cilindri. A existat, de asemenea, o mașină care a fost în 11 etape de F-1 în 1970, de către echipa unui anume Frank Williams.
În 1964 a început traiectoria modelelor de stradă, cu modelul Vallelunga. A adus două caracteristici care aveau să apară și pe alte mașini ale mărcii: șasiu din aluminiu și motor central spate. De fapt, este a doua mașină de serie din lume care are propulsoarele în această poziție. Pionierul a fost Porsche 550 Spyder din 1953.
Un alt punct care avea să devină o tradiție în cadrul mărcii este motorul Ford. Cel de atunci era motorul 1.5 cu patru cilindri de la Cortina engleză, cu 106 CP.
Deși designul era bazat pe cel al unei decapotabile de la Carrozeria Fissore, producția a fost asigurată de Ghia, care avea să devină un alt partener obișnuit.
Cu linii drepte care aveau să reapară la Pantera, Mangusta, a doua mașină sport a mărcii, este din 1967. Propulsorul 4.7 V8 a provenit de la compania mamă Ford, care a participat la proiect. Stilul și asamblarea coupe-ului au fost realizate de Ghia, pe atunci proaspăt cumpărată de De Tomaso.
Dar succesorul său, Pantera, a fost cel care a cimentat numele constructorului auto italian. Lansat în 1971, a avut un V8 și mai mare, Cleveland 5.7. Proiectată tot de Ghia, mașina s-a făcut remarcată în Statele Unite, unde a fost vândută în magazinele Lincoln și Mercury, mărci deținute de Ford.
Dar în 1973, acordul cu gigantul american a fost rupt, care a preluat controlul Ghia. Cu toate acestea, Pantera avea să fie produsă până în 1993.
De Tomaso promite să revină în 2012 cu crossoverul Deauville. (Nícolas Borges)