Pirosecvenție este o metodă de secvențiere a ADN-ului (determinarea ordinii nucleotidelor în ADN) bazată pe principiul „secvențiere prin sinteză”, în care secvențierea se realizează prin detectarea nucleotidei încorporate de o ADN polimerază. Pirosecvențierea se bazează pe detectarea luminii pe baza unei reacții în lanț atunci când se eliberează pirofosfat. De aici și denumirea de pirozecvenție.
Principiul de pirozecvenție a fost descris pentru prima dată în 1993 de Bertil Pettersson, Mathias Uhlen și Pål Nyren prin combinarea metodei de secvențiere în fază solidă care utilizează perle magnetice acoperite cu streptavidină cu ADN polimerază recombinantă lipsită de activitate de 3´ la 5´exonuclează (proof-reading) și detectarea luminescenței cu ajutorul enzimei luciferaza de licurici. Un amestec de trei enzime (ADN polimeraza, ATP sulfurilaza și luciferaza licuriciului) și o nucleotidă (dNTP) se adaugă la ADN monocatenar care urmează să fie secvențiat, iar încorporarea nucleotidei este urmărită prin măsurarea luminii emise. Intensitatea luminii determină dacă au fost încorporate 0, 1 sau mai multe nucleotide, arătând astfel câte nucleotide complementare sunt prezente pe șirul șablon. Amestecul de nucleotide este eliminat înainte de a se adăuga următorul amestec de nucleotide. Acest proces se repetă cu fiecare dintre cele patru nucleotide până când se determină secvența de ADN a șablonului monocatenar.
O a doua metodă bazată pe soluție pentru pirozecvențiere a fost descrisă în 1998 de Mostafa Ronaghi, Mathias Uhlen și Pål Nyren. În această metodă alternativă, se introduce o enzimă suplimentară, apiraza, pentru a elimina nucleotidele care nu sunt încorporate de ADN polimeraza. Acest lucru a permis ca amestecul de enzime, inclusiv ADN-polimeraza, luciferaza și apiraza, să fie adăugat la început și păstrat pe tot parcursul procedurii, oferind astfel un montaj simplu, potrivit pentru automatizare. Un instrument automatizat bazat pe acest principiu a fost introdus pe piață în anul următor de către compania Pyrosequencing.
O a treia variantă microfluidică a metodei Pyrosequencing a fost descrisă în 2005 de către Jonathan Rothberg și colaboratorii săi de la compania 454 Life Sciences. Această abordare alternativă pentru Pyrosequencing s-a bazat pe principiul original de atașare a ADN-ului care urmează să fie secvențiat la un suport solid și au arătat că secvențierea poate fi realizată într-o manieră extrem de paralelă folosind un microarray microfabricat. Acest lucru a permis secvențierea ADN de mare randament și a fost introdus pe piață un instrument automatizat. Acesta a devenit primul instrument de secvențiere de generație următoare care a dat startul unei noi ere în cercetarea genomică, prețurile pentru secvențierea ADN scăzând rapid, permițând secvențierea întregului genom la prețuri accesibile.
.