DISCUȚII
Obiectivele reconstrucției buzelor sunt atât funcționale, cât și estetice. Competența orală, integritatea musculară și deschiderea stomală adecvată sunt esențiale pentru o reconstrucție funcțională a buzei. Respectarea reperelor anatomice ale buzei, cum ar fi sulul alb sau joncțiunea vermilion-cutanată, permit o reconstrucție naturală din punct de vedere cosmetic. Structura și aspectul unic al buzelor se pretează la utilizarea țesutului labial existent pentru o reconstrucție „la fel cu la fel” ori de câte ori este posibil, deoarece țesutul îndepărtat dă, de obicei, rezultate inferioare. Această noțiune permite, de asemenea, conservarea unui mușchi orbicularis oris contiguu și inervat pentru a obține o reconstrucție funcțională mai bună. Lambourile locale, inclusiv lambourile de buze încrucișate, au devenit pilonii reconstrucției pentru deformările mai mari care nu se pretează la închiderea directă sau glisantă a buzelor.
Primul caz raportat de lambou „lip switch” pediculat în două etape este atribuit lui Sabattini în 1838. Cu toate acestea, utilizarea unui lambou bazat pe ramurile labiale ale arterei faciale a fost popularizată de Dr. Robert Abbe în 1898 ca o reconstrucție filtrală completă pentru deformările bilaterale ale buzelor despicate.1 Așa cum a fost descris inițial, lamboul Abbe este conceput cu o lățime de aproximativ jumătate din cea a defectului (pentru a împărți în mod adecvat discrepanța transversală de lungime dintre buzele existente), înălțimea lamboulei fiind egală cu dimensiunea verticală a defectului. Lamboul este conceput cu un pedicul spre partea laterală a defectului. În cazul în care este posibil, buza inferioară centrală este utilizată ca loc donator, deoarece aceasta este, de obicei, purtătoare de păr la bărbați și lasă cea mai puțin vizibilă cicatrice. Sulul alb trebuie marcat din timp, deoarece acesta poate fi ascuns de paloare sau de sângerare. Lamboul este ridicat, inclusiv pielea, mușchiul și mucoasa, cu grijă la marginea vermilionului pentru a păstra o cantitate mică de mucoasă și artera labială. Lamboul este rotit și inserat, având grijă să se alinieze reperele anatomice, inclusiv închiderea orbicularis oris și potrivirea rolei albe. Eversia atentă a marginilor suturate previne „crestăturile” și minimizează cicatrizarea. După 2 până la 3 săptămâni, pediculul este divizat și lamboul este inserat.1,3
Aceste lambouri de grosime totală sunt denumite în prezent lambouri Abbe, cu multe modificări descrise care au stabilit ferm rolul lor în reconstrucția defectelor buzei superioare și inferioare datorate anomaliilor congenitale, traumatismelor sau neoplaziilor.2 Principala indicație pentru lamboul Abbe este un defect de grosime totală care implică o treime până la două treimi din buză, cu o comisură bucală intactă.3,4 Este important de reținut că, în contextul acut, țesutul disponibil trebuie utilizat cât mai bine posibil pentru a obține închiderea plăgii. După închidere, se permite o perioadă de contracție a plăgii pentru a minimiza dimensiunea defectului. Lamboul Abbe nu ar trebui să fie efectuat în urgențe sau într-o situație acută de mușcătură de câine. Reconstrucția înainte de această perioadă de contracție a plăgii ar necesita o cantitate mare de țesut donator, ar avea un risc ridicat de complicații infecțioase și ar putea duce la rezultate mai slabe.
O înțelegere solidă a anatomiei cutanate este importantă în proiectarea și ridicarea lambourilor. În funcție de localizarea defectului, pediculul lamboului Abbe este artera labială superioară sau inferioară, care provine din artera facială chiar lateral de comisura bucală. Aceste vase se deplasează apoi într-un plan orizontal în profunzimea mucoasei care acoperă mușchiul orbicularis oris pentru a se anastomoza la linia mediană cu ramurile contralaterale. Artera labială superioară asigură alimentarea cu sânge a buzei superioare, cu ramuri terminale care alimentează alele nazale și septul nazal. Artera labială inferioară asigură alimentarea cu sânge a buzei inferioare și a părții superioare a bărbiei.5 Sensibilitatea la nivelul buzei superioare este asigurată de nervii infraorbitari, iar la nivelul buzei inferioare de nervii mentali care ies prin foraminele mentale. Ramurile cutanate mici sunt tăiate în timpul ridicării lambourilor, dar recuperarea senzorială spontană este adesea excelentă.
Lablonul Abbe este o alegere excelentă pentru reconstrucția defectelor de grosime totală ale buzei, excluzând comisura bucală. De mai bine de 100 de ani, a rămas o tehnică versatilă pentru reconstrucția buzei superioare și inferioare, oferind rezultate funcționale și estetice bune. Utilizarea sa va persista cu siguranță ca un exemplu de reconstrucție „asemănătoare cu asemănătoare”
.