Serie de predici: „Psalmii de vară scurți și dulci”
Sermonia de astăzi: Psalmul 133 – „Binecuvântările unității lui Dumnezeu, care coboară peste noi”
Pastorul Louis Prontnicki Maple Glen Bible Fellowship Church
Un cântec de urcuș. De David.
1 Cât de bun și de plăcut este când frații trăiesc împreună în unitate!
2 Este ca uleiul prețios turnat pe cap, care curge pe barbă,
care curge pe barba lui Aaron, pe gulerul hainei lui.
3 Este ca și cum roua Hermonului ar cădea pe muntele Sionului.
Pentru că acolo Domnul dăruiește binecuvântarea Sa, viața veșnică.
Introducere: Duminica trecută, când v-am întrebat de ce veniți duminica la biserică, unii dintre voi ați spus că este pentru părtășia pe care o aveți aici, cu alți frați și surori în Domnul. Haideți să explorăm acest aspect al adunării noastre împreună și să punem o altă întrebare, și anume „De ce vă place să vă întâlniți cu alți oameni? Ce anume aveți în comun care face ca timpul petrecut împreună să fie plăcut?”
Ps. 133 ne ajută să vedem că există mai mult în dulcea părtășie decât interese comune, personalități similare și experiențe împărtășite; de fapt, există o dimensiune supranaturală a adevăratei unități creștine. Să aruncăm o privire.
Schema predicii de astăzi:
I. Structura
II. Cadrul
III. Substanța
IV. Semnificația
I. Structura Psalmului 133
Așa cum am făcut duminica trecută cu Ps. 117, dorim să ne oprim un moment pentru a aprecia frumusețea simetriei și a structurii acestui psalm scurt. Ce observați în legătură cu forma lui?
Observați psalmul; acum observați cuvintele/ideile care se repetă (Alergând în jos/căzând).
Deci structura triplă a psalmului este următoarea;
- 1 este o declarație a binecuvântării adevăratei unități (relații orizontale)
- 2-3a ne oferă două analogii ale acestei unități (folosind ilustrații verticale: alergarea în jos)
- 3b se încheie cu o declarație a binecuvântării pe care Domnul o acordă poporului Său unificat.
Așa că puteți vedea că imaginea sau direcția recurentă în acest psalm este ideea de „a alerga în jos”. De trei ori în ebraică, și poate și în traducerea dvs. în limba engleză, vedem cuvântul „Running down” (de 2 ori în v. 2), și o dată în v. 3 („falling” sau „falls”), care este același cuvânt ca în v. 2.
Este vorba de cuvântul „Iordan”, ca în cazul râului Iordan, care coboară de la munții de 9.000 de picioare din Siria, până la Marea Moartă, la aproximativ 1.300 de picioare sub nivelul mării!
De aceea, imageria dominantă folosită în Ps. 133 pentru a descrie binecuvântările și bunătatea este aceea a ceva care coboară de sus… și care, în cele din urmă, coboară de la Domnul, sursa tuturor bunătăților și binecuvântărilor, în Isus Hristos.
Atunci, în timp ce avem tendința de a ne gândi la un psalm al unității într-un plan orizontal, Cuvântul lui Dumnezeu ne indică o direcție verticală, pe măsură ce vedem binecuvântările Sale curgând peste poporul Său unificat!
II. Cadrul psalmului 133
Ps. 133 este penultima „cântare a urcușurilor”. (Ps. 120-134) Acestea sunt cântările care se cântau atunci când poporul evreu își făcea pelerinajele la Ierusalim. Observați că, în timp ce urcau spre Muntele Sion, binecuvântările Domnului coborau peste ei, în unitatea lor de scop și de închinare.
Acești pelerini se bucurau de o unitate specială, o unitate vibrantă, în timp ce călătoreau ca unul singur în călătoria lor de credință pentru a se închina Domnului.
Poate că David a folosit acest psalm în vremea lui 2 Samuel 6, când Chivotul Legământului a fost adus în noua capitală, Ierusalim, și tot poporul era unit în celebrare.
Sau mai târziu, când tot Israelul s-a adunat pentru una dintre sărbătorile majore din Ierusalim. (De exemplu, citim în 2 Cron. 30:12 că, atunci când regele Ezechia a sărbătorit Paștele, citim: „Că mâna lui Dumnezeu era peste popor, ca să-i dea unitate de spirit pentru a împlini ce poruncise regele și slujitorii lui, urmând cuvântul Domnului.”)
De aceea, pentru noi, astăzi, Ps. 133 are o semnificație specială atunci când ne adunăm împreună pentru a ne închina Domnului Isus Hristos, așa cum facem astăzi!
III. Substanța psalmului 133
Substanța acestui psalm are trei părți:
- O declarație a binecuvântării adevăratei unități (relații orizontale) v. 1
„Cât de bun (roua) și plăcut/încântător (untdelemnul) este când frații trăiesc împreună în unitate!
Această unitate este „bună” în sine (obiectivă) și „încântătoare” în experiență (subiectivă.)
Motyer: „frați” implică în mod necesar apartenența împreună, unitatea familiei. Dar „unitatea” este cu totul altceva! Este bine să vezi familia împreună, dar dacă există o unitate adevărată, aceasta este un bonus și o mare binecuvântare. Unitatea prin sânge avansează spre unitatea inimii.”
Stott: „Poporul lui Dumnezeu din legământ este deja frate; dar este bine și plăcut, dacă, pe lângă relația lor fraternă, ei trăiesc împreună în unitate. (Simplul fapt de a fi frați nu garantează unitatea – vezi poveștile din Geneză despre Cain și Able; Iacov și Esau, și Iosif și fratele său!) Această unitate este lucrarea lui Dumnezeu; binecuvântările Sale curgând până la noi.
2. Două analogii ale acestei unități (folosind ilustrații verticale: curgând) vv. 2-3a
De ce este această unitate ca untdelemnul care curge? Oare pentru că amândouă coboară și amândouă îmbrățișează întregul trup, sfințindu-l? Sau este pentru a ne învăța că o astfel de unitate este parfumată ca uleiul și răcoritoare ca roua? Poate că ambele sunt adevărate.
Motyer notează: „Două analogii distincte: în primul rând, untdelemnul consacrării, arătând unitatea ca o binecuvântare sacră din partea lui Dumnezeu, creând poporul preoțesc pe care Israel era menit să fie (Ex. 19:6). A doua se referă la un miracol – roua Hermonului căzând pe dealul Sionului/ Hermonul era muntele principal al nordului (Israel); Sionul, muntele principal al sudului. Faptul că au fost uniți în acest fel nu putea fi decât un act al lui Dumnezeu: așa deci, a spus David, este unitatea familiei poporului lui Dumnezeu, un miracol făcut de Dumnezeu.”
3. Se încheie cu o declarație a binecuvântării pe care Domnul o dăruiește poporului Său unificat. v. 3b
Pentru că acolo (adică, Ierusalimul; dar referindu-se și la începutul psalmului: acolo unde este unitate, acolo cade binecuvântarea prin porunca lui Dumnezeu), Domnul dăruiește binecuvântarea Sa (Ps. 134:3), și anume viața veșnică. („Adevărata unitate vine de sus; o binecuvântare acordată mult mai mult decât ceva ce noi obținem.”)
Locul unde Dumnezeu a poruncit binecuvântarea Sa este acolo unde poporul Său are unitate în Trup. Dumnezeu nu binecuvântează o biserică în care există dezbinare și bârfă. Nu. El Își trimite binecuvântarea Sa evanghelică asupra acelor congregații care s-au smerit și care se iubesc și se slujesc unii pe alții.
Calvin scrie: „Dumnezeu Își poruncește binecuvântarea acolo unde este cultivată pacea.”
IV. Semnificația Psalmului 133
Lasă-mă să te întreb: „Ce aveți în comun cu ceilalți din biserică care face ca părtășia cu ei să fie plăcută?”. Interese similare? Etapa din viață? Personalități sau medii care se aseamănă?
Dacă suntem sinceri, de multe ori este vorba de factorul PLU: Ne place să fim cu oameni ca noi.
Dar nu aveți nevoie de Duhul Sfânt pentru ca acest lucru să se întâmple. Nu ai nevoie de crucea lui Hristos care să dărâme orice zid de despărțire pentru a avea acest tip de prietenie, nu-i așa?
Dar Dumnezeu ne cheamă la o unitate supranaturală în Hristos! Scopul Său de a ne face una în Hristos depășește hobby-urile, vârsta, rasa, profesiile sau personalitățile.
În cartea lor The Compelling Community: Where God’s Power makes a Church Attractive, Mark Dever și Jamie Dunlop propun că adevărata comunitate pe care o caută Dumnezeu nu este cea a acelor comunități de PLU, ci a unei unități date de Dumnezeu între oameni diverși care sunt atrași împreună, nu de interese exterioare similare sau de date demografice, ci din cauza unității noastre în Hristos. Unitatea noastră trebuie să aibă o bază supranaturală; ea trebuie să poată fi atribuită lui Hristos, nu compatibilității naturale.
Care este „lipiciul” care ne unește?
Este vorba mai ales de interese comune și de personalități similare?
Oare este mai degrabă faptul că suntem o „Bandă de frați” care slujește, se închină și mărturisește cot la cot în tranșeele spirituale, în timp ce luptăm împreună împotriva dușmanului nostru comun, diavolul, și în timp ce slujim unicului nostru comandant adevărat, Regele Isus?
Vezi dovezi ale acestui lucru în părtășia ta cu ceilalți?
Dă-mi voie să-ți dau o altă semnificație a unității noastre bazate pe har în Hristos.
Cunoaștem cu toții adulți care știu că mama lor biologică a făcut un plan de adopție pentru ei când erau copii, iar acum, mai târziu în viață, ei caută să se reunească din nou cu mama/părinții lor biologici. Da, ei aparțin părinților și fraților lor adoptivi, dar au o dorință de a se conecta și cu familia lor în carne și oase. Ei știu că sunt acolo, dar nu i-au întâlnit încă.
Ce se întâmplă când își găsesc familia biologică? Adesea, există un mare moment de sărbătoare și de petrecere a orelor și zilelor petrecute pentru a cunoaște această familie. Poate fi greu și ciudat, dar există ceva satisfăcător în a te uni cu familia ta de carne și oase.
David Bricker, directorul executiv al organizației Evrei pentru Isus, scrie în buletinul informativ din această lună despre „Familia noastră misterioasă”. El vorbește despre un membru al personalului care a fost adoptat când era copil și care știa că are o familie biologică pe care nu o cunoscuse niciodată. Când, la vârsta adultă, a căutat să găsească această familie, s-a unit cu doi frați biologici și cu tatăl ei, și a fost atât binecuvântată, cât și provocată de relația cu acești oameni, carnea și sângele ei!
Bricker continuă să scrie că noi toți cei care suntem credincioși în Isus Hristos experimentăm de fapt un proces similar, dar în sens invers. Adică, cei mai mulți dintre noi creștem cu familia noastră biologică, iar apoi, când suntem răscumpărați de Hristos și adoptați în familia lui Dumnezeu, întâlnim toți acești frați și surori pe care nu știam că îi avem! Și este deopotrivă o binecuvântare și o provocare să ne raportăm la această familie spirituală, adevărata noastră familie!
Să aplicăm acest lucru:
Cercetați o astfel de unitate? Este ea importantă pentru tine?
Această unitate este o mare provocare: în biserici, în școlile creștine, în organizațiile misionare și chiar în consiliile de conducere ale bătrânilor sau diaconilor! Într-un moment în care națiunea noastră este atât de divizată de-a lungul liniilor rasiale și a taberelor politice, avem nevoie cu disperare să căutăm această unitate dată de Dumnezeu.
Ești dispus să lucrezi pentru această unitate dată de Dumnezeu?
Dacă da, atunci ce prim pas ar trebui să faci? (Pocăința de prejudecăți, ranchiună, ură? Cererea de iertare?)
Amintește-ți: întregul proces începe cu unirea ta cu Dumnezeu, prin lucrarea răscumpărătoare a Domnului Isus Hristos.
Cât de importantă este această unitate?
Ioan 17:20-21 „Pentru ca ei să fie una, după cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine; ca și ei să fie una în Noi. Pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.”
.