Pandemia COVID-19 își ia tributul în termeni de vieți omenești și consecințe economice globale. Distanțarea socială s-a dovedit a fi cea mai promițătoare strategie împotriva virușilor emergenți fără frontiere, dar daunele economice grele care urmează pun sub semnul întrebării posibilitatea continuării acesteia. De fapt, punerea în balanță a celor două elemente ridică o dezbatere importantă: Care este pierderea acceptabilă pentru a câștiga această bătălie?
Din punct de vedere strategic, sarcina de a lua în considerare pierderea acceptabilă le revine factorilor de decizie. Aceasta înseamnă prețul pe care națiunea este dispusă să îl plătească pentru a obține un echilibru între durata carantinei, pierderile economice, nivelul de conformitate publică și capacitatea de asistență medicală. Evaluarea pierderii acceptabile este o dilemă profesională, financiară, etică, juridică, socială, culturală și istorică. În ciuda acestui fapt, este o inevitabilitate pentru a alege strategia adecvată de gestionare a crizei și, mai important, condiția de a o încheia.
Din perspectivă militară, pierderea acceptabilă se referă la evaluarea deceselor și a pagubelor care ar putea fi cauzate de o anumită acțiune sau operațiune. Industriile folosesc riscul acceptabil pentru a defini gradul de risc pentru viețile omenești și daunele aduse mediului care este acceptabil după atenuarea riscurilor maxime.
Când se gestionează o pandemie, trebuie puse multe întrebări pentru a determina pierderile și riscurile acceptabile:
- Pierderea a ce: pierderi de vieți omenești, aspecte economice sau pierderi de control?
- Acceptabil de către cine: public, factori de decizie, politicieni?
- Contracarând pierderile acceptabile, care este beneficiul?
- Câte pierderi sunt acceptabile pentru a obține (un grad adecvat de) beneficiu?
- Câte pierderi sunt acceptabile pentru a obține (un grad adecvat de) beneficiu?
- Câte decese ale diferitelor grupuri (de ex, tineri, sănătoși, șomeri, vârstnici) de COVID-19 sunt considerate „acceptabile”?
- Care este costul economic alternativ a 100, 150, etc. decese cauzate de coronavirus? Sunt aceste costuri acceptabile?
- Din moment ce această pandemie expune vârstnicii la un risc mai mare, costul unei persoane în vârstă de 85 de ani este mai mic decât cel al vieții unui copil?
- Cum poate fi măsurat costul economic al vieților celor care au dezvoltat probleme de sănătate mintală, și-au pierdut locul de muncă sau s-au sinucis?
Salvarea de vieți depinde, de asemenea, de semnificația numărului de decese COVID-19 în raport cu semnificația pierderilor economice prejudiciabile pentru sistemul de sănătate. Nu este vorba doar de examinarea cifrelor – decese și dolari.
Similar cu triajul efectuat de personalul medical în cazul evenimentelor de cauzalitate în masă, pierderile acceptabile ar trebui să fie prezentate în cadrul unei dezbateri publice. Discutarea prețului vieții este complicată, dar inevitabilă. Ca și în cazul triajului medical, aceasta se bazează pe două principii de bază: beneficența și justiția distributivă. Și, ca și în cazul triajului, o cale ar trebui să fie prioritară față de cealaltă.
În cele din urmă, trebuie reținut un fapt: Oamenii MORȚI nu lucrează.
Acest articol este adaptat după o postare pe LinkedIn publicată la 4 aprilie 2020.
Profesorul Isaac Ashkenazi este un expert internațional în managementul și conducerea în caz de dezastre, reziliența comunității și evenimentele cu victime în masă, cu o vastă experiență profesională și academică. Este considerat unul dintre cei mai importanți experți din lume în domeniul pregătirii medicale pentru urgențe și dezastre complexe. Este fostul director al Proiectului de pregătire în caz de terorism urban din cadrul NPLI de la Universitatea Harvard. De asemenea, este profesor adjunct în cadrul Departamentului de Epidemiologie al Universității Emory; profesor adjunct de management al dezastrelor la UGA; profesor de medicină în caz de dezastre la Universitatea Ben-Gurion din Israel; fondator al Centrului NIRED la Colegiul de Drept & Afaceri; comandant la Mobile Med One Foundation; membru al Consiliului consultativ al Israel Homeland Security; și consultant al Universității Harvard, al Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, al U.S. S. Department of Health and Human Services, U. S. Department of Homeland Security, FEMA, Casa Albă, Banca Mondială, High Threat Institute U.S., Tactical Combat Casualty Care US, Jocurile Olimpice de la Rio, Ministerul brazilian al Apărării, NDMA din India, SAMUR – Protección Civil, Ministerul Sănătății din China și alte agenții naționale și internaționale. A ocupat funcția de medic chirurg general pentru Comandamentul Frontului Intern al IDF.
Carmit Rapaport (doctorat, Technion-Israel Institute of Technology, 2011) este coordonatorul academic al programelor de masterat în Managementul dezastrelor și Studii privind incendiile la Departamentul de Geografie și Studii de mediu al Universității din Haifa, Israel. De asemenea, este director al Institutului pentru reglementarea situațiilor de urgență și a dezastrelor de la Colegiul de Drept și Afaceri din Israel. Recent, a fost numită consilier academic și șefă a unității de evaluare la Centrul Național pentru Reziliență din Israel. Domeniile sale de interes sunt comportamentul populației în situații de urgență și dezastre, conducerea în situații de criză, comportamentul adaptativ și continuitatea afacerilor. Ea a primit granturi de cercetare de la Ministerul Științei și Tehnologiei, Ministerul Turismului și Ministerul Apărării, printre altele. A participat în calitate de cercetător senior la proiectul BEMOSA din cadrul PC7 al UE.