Rezultatele unui nou studiu realizat la Universitatea din Chicago arată că tratamentul cu antibiotice poate ajuta la îmbunătățirea recuperării abceselor cutanate minore.
Cele mai multe abcese minore sunt extirpate și drenate de către un medic în regim ambulatoriu. Infecțiile sunt de obicei cauzate de Staphylococcus aureus, „care poate include Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA), rezistent la medicamente”, potrivit unui comunicat de presă privind studiul. Prin urmare, cercetătorii de la Universitatea din Chicago au presupus că adăugarea unui antibiotic la regimul de tratament ar putea îmbunătăți ratele de recuperare.
Pentru studiul lor, o echipă de cercetători condusă de Robert Daum, MD, profesor de pediatrie la Universitatea din Chicago, a efectuat un studiu multicentric, prospectiv, dublu-orb, între 2009 și 2015, pe 786 de pacienți tratați în ambulatoriu cu abcese. În total, 505 dintre participanți au fost adulți, iar 281 au fost copii. Patru sute patruzeci și opt dintre participanți au fost de sex masculin. „Pacienții au fost stratificați în funcție de prezența unui abces drenabil chirurgical, de dimensiunea abcesului, de numărul de focare de infecție cutanată și de prezența celulitei nonpurulente”, potrivit studiului. Au fost înrolați acei participanți care au avut un diametru al abcesului de 5 cm sau mai mic.
Un total de 388 de pacienți au avut izolate MRSA, iar 527 au avut Staphylococcus aureus. Două antibiotice, clindamicină și trimetoprim-sulfametoxazol (TMP-SMX), s-au dovedit a fi eficiente împotriva infecțiilor cu MRSA. Ca atare, după finalizarea inciziei și drenajului la toți pacienții, „la o treime dintre pacienți a fost prescrisă clindamicină. O altă treime a primit TMP-SMX. Cealaltă treime a primit un placebo (medicament inactiv)”. Vindecarea clinică la 7 până la 10 zile după terminarea tratamentului a fost rezultatul principal.
Rezultatele studiului au arătat că, după 10 zile de tratament, „rata de vindecare în rândul participanților din grupul clindamicină a fost similară cu cea din grupul TMP-SMX (221 din 266 de participanți și 215 din 263 de participanți , respectiv; P = .73), iar rata de vindecare în fiecare grup de tratament activ a fost mai mare decât cea din grupul placebo (177 din 257 de participanți , P<.001 pentru ambele comparații).”
În plus, „în rândul participanților care au fost inițial vindecați, noile infecții la 1 lună de urmărire au fost mai puțin frecvente în grupul clindamicină (15 din 221, 6.8%) decât în grupul TMP-SMX (29 din 215 , P = 0,03) sau în grupul placebo (22 din 177 , P = 0,06).”
Potrivit cercetătorilor, diareea ușoară sau moderată și greața au fost cele mai frecvente efecte secundare.
Kenneth Bromberg, MD, profesor de pediatrie clinică la Școala de Medicină Icahn de la Mount Sinai din New York, care nu a fost implicat în studiu, a declarat în comunicatul de presă că rezultatele studiului, „îi va determina pe acei medici care folosesc doar drenaj să reconsidere . Cred că medicii ar trebui să adopte utilizarea antibioticelor la majoritatea pacienților pe baza acestui studiu”. În plus, Dr. Bromberg a remarcat că majoritatea medicilor urmează deja această practică la pacienții care au diabet sau probleme imunitare.
Studiul a fost finanțat de US National Institutes of Health și are numărul ClinicalTrials.gov NCT00730028.
.