Obiectiv: Să treacă în revistă caracteristicile clinice, factorii de risc, diagnosticul și managementul reacției de hipersensibilitate la abacavir (HSR).
Surse de date: S-a efectuat o căutare pe MEDLINE (1950-octombrie 2007) și EMBASE (1980-octombrie 2007) folosind cuvintele cheie abacavir, HIV, virusul imunodeficienței umane, reacție de hipersensibilitate, HLA-B(*)5701 și teste patch. Rezumatele conferințelor și bibliografiile articolelor au fost analizate pentru a identifica studiile relevante.
Selectarea studiilor și extragerea datelor: Studiile care au investigat factorii de risc clinic și imunogenetic pentru hipersensibilitatea la abacavir și beneficiul screening-ului genetic, precum și articolele care s-au axat pe prezentarea clinică, evaluarea și managementul HSR la abacavir, au fost luate în considerare pentru această analiză.
Sinteza datelor: Hipersensibilitatea la abacavir este o reacție mediată imunitar care apare de obicei în primele 6 săptămâni de tratament. Semnele și simptomele HSR la abacavir sunt nespecifice, ceea ce face ca diagnosticul să fie dificil, în special la pacienții complexi din punct de vedere medical. Testul patch poate îmbunătăți diagnosticul și confirmarea HSR cu abacavir, dar rămâne experimental. Managementul clinic vizează un tratament de susținere și întreruperea tratamentului cu abacavir. Reprovocarea cu abacavir este contraindicată din cauza riscului de precipitare a unei reacții care pune în pericol viața. Educația adecvată a pacientului și un plan de comunicare clar sunt esențiale pentru utilizarea în siguranță a acestui medicament. Identificarea pacienților cu risc de a dezvolta hipersensibilitate la abacavir prin screeningul genetic de rutină pentru antigenul leucocitar uman (HLA) HLA-B(*)5701 reprezintă un progres semnificativ în domeniul farmacogenomicii, cu o valoare predictivă negativă aparent de 100% atunci când este utilizat pentru depistarea HSR la abacavir. Datele preliminare sugerează că testarea farmacogenetică pentru HLA-B(*)5701 este eficientă din punct de vedere al costurilor. Cu toate acestea, până când testarea de rutină este disponibilă, este necesară farmacovigilența pentru utilizarea sigură și eficientă a abacavirului.
Concluzii: Evenimentele adverse grave asociate cu utilizarea abacavirului pot fi evitate prin recunoașterea și gestionarea adecvată a HSR. Depistarea pacienților pentru HLA-B(*)5701 înainte de inițierea tratamentului cu abacavir reprezintă un instrument pentru a diminua și mai mult riscul de HSR, precum și întreruperea inutilă a acestui medicament.