Stimularea receptorilor 5-HT2 la mamifere de către agoniști provoacă efecte neurologice, psihologice și circulatorii dăunătoare. Antagoniștii 5-HT2 blochează efectele provocate, dar, prin ei înșiși, nu provoacă niciun efect comportamental, neurologic sau subiectiv aparent. Cu toate acestea, antagoniștii 5-HT2 cresc somnul cu unde lente și au o acțiune terapeutică asupra circulației deficitare, distimiei și simptomelor negative în schizofrenie. S-a raportat că tratamentul cronic al rozătoarelor cu diverși antagoniști 5-HT2 cauzează o desensibilizare anormală și o reducere a reglării receptorilor 5-HT2. În acest studiu am investigat în continuare reglarea receptorului 5-HT2 in vivo și in vitro prin tratament agonist și antagonist. Tratamentul șobolanilor cu agonistul 5-HT2, 1-(2,5-dimetoxi-4-metilfenil)-2-aminopropan (DOM) (2,5 mg/kg s.c., la fiecare 8 h), a provocat rapid desensibilizarea răspunsului la contracția capului (-20% și -80% după 2 și 4 injecții) și o scădere a numărului de receptori 5-HT2 corticali frontali marcați cu ketanserină (-24% și -41%, 24 h după 2 și 4 injecții). Resinteza/degradarea receptorilor a relevat timpi de înjumătățire de la 5 zile inițial la 3 zile în perioada ulterioară fără medicament. Administrarea antagonistului ketanserin (2,5 mg/kg, s.c., la fiecare 8 h) cu 15 min înainte de agonist, a antagonizat efectul comportamental acut, dar nu a împiedicat reducerea receptorului 5-HT2 după 4 tratamente. În schimb, ketanserina singură, administrată de 4 ori, a provocat o reducere a valorii Bmax a legăturii ketanserinei cu 19%, iar administrată de 10 ori a provocat o reducere a valorilor Bmax cu 28% și 31% a legăturii ketanserinei și DOB în cortexul frontal. Prin urmare, receptorii 5-HT2 marcați de un antagonist și de un ligand agonist au fost reduși în mod similar. În celulele musculare netede vasculare în cultură păstrate timp de cel puțin 24 h într-un mediu fără serotonină înainte de tratament, formarea de fosfat de inositol indusă de receptorul 5-HT2 mediată de 5-HT, a fost rapid desensibilizată de tratamentul cu agonist: -20% după 15 min și -80% după 1 h de incubare a celulelor cu 10(-5) M 5-HT sau DOM. După 2 h și 24 h de tratament, resensibilizarea a avut loc cu timpi de înjumătățire de 5 h și, respectiv, 12 h. Tratarea prealabilă a celulelor timp de 15 min sau 24 h cu 10(-7) M de antagoniști setoperonă sau ketanserină, urmată de o spălare extensivă, a provocat o reducere a formării de fosfat de inozitol indusă de 5-HT cu aproximativ 50% cu setoperonă și cu 30% cu ketanserină. Efectele unei pretratări cu medicamente de 15 min și 24 h au fost similare.(ABSTRACT TRUNCTAT LA 400 DE CUVINTE)
.