INTRODUCERE: Tehnicile laparoscopice sunt folosite din ce în ce mai mult în repararea herniilor ventrale, dar diferite incidente și complicații au fost descrise ca fiind riscuri potențiale ale acestei abordări. Formarea seromului a fost documentată ca fiind una dintre cele mai frecvente complicații, deși de cele mai multe ori rămâne asimptomatică și poate fi considerată doar un incident. Incidența seromului după repararea laparoscopică a ventralherniei nu a fost documentată și analizată în mod corespunzător, deoarece definiția folosită de diferiți autori nu este aceeași de la o serie la alta. Noi prezentăm o nouă clasificare a seromului clinic pentru a încerca să stabilim incidența reală a acestei complicații potențiale.
CLASIFICAREA CLINICĂ: Seroamele clinice ar putea fi detectate în timpul examenului fizic la mulți pacienți după LVHR, darîn majoritatea cazurilor nu cauzează nici o problemă sau doar un disconfort minim care permite o activitate normală. Pe baza acestui fapt și a necesității de a efectua o terapie medicală sau invazivă pentru a le trata, se pot stabili cinci grupe pentru a clasifica această entitate: Tipul 0, fără serom clinic (fiind 0a noserom în urma examenului clinic și a examenelor radiologice și 0b cele depistate radiologic, dar nedepistate clinic); Tipul I, serom clinic care durează mai puțin de 1 lună;Tipul II (serom cu durată excesivă), serom clinic care durează mai mult de 1 lună (fiind IIa între 1 și 3 luni și IIb între 3 și 6 luni); tipul III (serome simptomatice care pot necesita tratament medical), complicații minore legate de serom (serom care durează mai mult de 6 luni, plângeri estetice ale pacientului din cauza seromului, disconfort legat de serom care nu permite pacientului o activitate normală, durere, infecție superficială cu celulită); și tipul IV (serom care trebuie tratat), complicații majore legate de serom (necesitatea de a puncționa seromul, serom drenat spontan, aplicabil la abord deschis, infecție profundă, recidivă și respingerea plasei). Este important să se facă diferența între o complicație și un incident, seromul fiind considerat un incident dacă este clasificat ca serom de tip I sau II și o complicație dacă este inclus în grupele III și IV. Cea mai înaltă clasificare este cea care trebuie folosită pentru a descrie tipul de serom.
CONCLUZII: Seromul este una dintre cele maicomune complicații după repararea laparoscopică a herniei ventrale, deși incidența sa realăclinică este variabilă, deoarece a fost descrisă în literatura de specialitateîn funcție de diferiți parametri. Este observat în aproape toate cazurile prin examene radiologice, dar nu se stabilește dacă trebuie considerat unincident sau o complicație. Din aceste motive, a fost propusă o nouă clasificare a seromului pentru a unifica criteriile în rândul chirurgilor atunci când își descriu experiența. Această clasificare ar putea fi, de asemenea, utilizată în viitor pentru a măsura efectul noilor metode propuse pentru a reduce formarea seromului pentru a evalua incidența seromului în funcție de plasa utilizată, și ar putea fi de asemenea propusă pentru a fi utilizată pentru a descrie incidența seromului după repararea ventralherniei deschise.
.