Pentru a ști cum se accentuează cuvintele în limba spaniolă, este suficient să cunoaștem câteva reguli de bază și câteva particularități de care trebuie să ținem cont.
Pentru accentuare, cuvintele se clasifică în patru grupe: acute, plate, sdrújulas și sobreesdrújulas.
PALABRAS AGUDAS
Sunt cele a căror silabă tonică este ultima. Exemplu: viziune (visione), jumătate (metà), oraș (città).
Aceste cuvinte au un accent când se termină în „n”, „s” sau vocală. Exemplu: perfecțiune (perfezione); poate (forse); cafea (caffè).
Planificări de cuvinte
Este vorba de cuvinte a căror silabă tonică este penultima silabă. Exemplu: casa (casa), coche (macchina), fácil (facile).
Aceste cuvinte au accent atunci când NU se termină în „n”, „s” sau vocală. Exemplu: creion (matita), ușor (facile).
CÂTEVA CUVINTE DEZLĂNȚUITE
Sunt cuvinte a căror silabă accentuată este antepenultima silabă. Exemplu: diálogo (dialogo), medico (dottore).
Aceste cuvinte sunt întotdeauna accentuate.
SUPER SUDUPLEXALLOWS
Sunt cuvinte a căror silabă tonică este cea care precede antepenultima silabă. Exemplu: dígaselo (glielo dica), cómpramelo (comppramelo).
Ca și în cazul cuvintelor sdruff, aceste cuvinte sunt întotdeauna accentuate.
În plus față de aceste patru reguli de bază, trebuie să ținem cont de DIPTONGOS, HIATOS și TRIPTONGOS.
Diftongii și hiatusurile sunt combinații de două vocale, iar diferența dintre cele două este că, dacă cele două vocale fac parte din aceeași silabă, avem un diftong, iar dacă, dimpotrivă, fac parte din silabe diferite, avem un hiatus.
Diftongii pot fi formați prin următoarele combinații de vocale:
- O vocală deschisă (/a/, /e/, /o/) precedată sau urmată de o vocală închisă neaccentuată (/i/, /u/). Accentul se pune întotdeauna pe vocala deschisă, în conformitate cu regulile generale. Exemplu: cambiar (nu se accentuează pentru că este acută și se termină în „r”); estáis (se accentuează pentru că este acută și se termină în „s”).
- Două vocale închise diferite (/i/, /u/). În acest caz, dacă există un accent, acesta este plasat pe a doua vocală. Exemplu: ciudad (fără accent pentru că este plat și se termină în „d”); acuífero (cu accent pentru că este un „d”).
Hiatul poate fi format prin următoarele combinații:
- Două vocale egale. Exemplu: créeme, poseer… Se accentuează conform regulilor generale de accentuare.
- Două vocale deschise diferite (/a/, /e/, /o/). Exemplu: Jaén, león… Se accentuează în conformitate cu regulile generale de accentuare.
- O combinație de vocală închisă accentuată (/i/, /u/) urmată de o vocală deschisă neaccentuată (/a/, /e/, /o/). Exemplu: bufniță, act… Ele sunt întotdeauna accentuate.
- Combinație de vocală deschisă neaccentuată (/a/, /e/, /o/) urmată de o vocală închisă accentuată (/i/, /u/). Exemplu: oír, país, maúlla… Ele sunt întotdeauna accentuate.
În fine, triptongii sunt combinații de trei vocale în cadrul aceleiași silabe. Structura lor este în mod necesar aceea de vocală închisă neaccentuată + vocală deschisă accentuată + vocală închisă neaccentuată. Acestea respectă regulile generale de accentuare, iar accentul se pune întotdeauna pe vocala deschisă (cea centrală). Exemple: cambiéis, Uruguay…
După ce am studiat regulile de bază ale accentuării, vom detalia particularitățile de care trebuie să ținem cont pentru a accentua corect toate cuvintele spaniole.
- Monosilabele (cuvinte cu o singură silabă) nu se accentuează niciodată, cu excepția celor care, pentru a le diferenția de un alt cuvânt omonim, au un accent diacritic (accent care servește doar la diferențierea acestor cuvinte și pe care îl vom vedea mai târziu). Exemple: Sal (sale), mar (mare), piel (pelle), vas (vai)…
- Adverbele care se termină în -mente se accentuează conform regulilor de mai sus aplicate cuvântului rezultat în urma eliminării sufixului. Exemplu: repede (are marcaj de accent deoarece cuvântul repede este un cuvânt accentuat); numai (nu are marcaj de accent deoarece cuvântul numai este plat și se termină într-o vocală, deci nu are marcaj de accent).
- Când se adaugă pronume la un verb, regulile generale se aplică compusului, dar, dacă verbul fără pronume avea marcaj de accent, se păstrează marcajul de accent chiar dacă regulile nu îl cer. Exemplu: coge > cógelo; sostén > sosténlo.
- Cuvinte compuse: când un cuvânt face parte dintr-un alt cuvânt compus ca prim element al acestuia, pierde accentul care îi corespunde: décimo > decimoséptimo. Cu toate acestea, în compusele de adjective unite prin cratimă, fiecare element își va păstra pronunția și accentul: hispano-soviético; crítico-biográfico.
În cele din urmă, ne vom concentra asupra accentului diacritic.
Tilda diacritică permite diferențierea cuvintelor omonime, adică a cuvintelor care au aceeași formă, dar care au sensuri diferite.
| FĂRĂ TILDE | FĂRĂ TILDE DIACRITICĂ | ||
| de | Prepoziție. Exemplu: casa Mariei. | dé | De la verbul dar. Exemplu: Vreau să-mi dai cheile. |
| el | Articolul. Exemplu: Bărbatul este înalt. | he | Substantiv personal. Exemplu: He is tall. |
| but | Conjuncție adversativă. Exemplu: Știam că nu era necesar, dar am vrut să vin. | mai mult | Adverb de cantitate. Exemplu: Eram atât de obosit încât nu mai puteam merge. |
| my | Adjectiv posesiv. Exemplu: Casa mea este foarte mare.Notă muzicală. Exemplu: Mi este mereu dezacordat. | mí | Pronume personal. Exemplu: Îmi place teatrul. |
| se | Substantiv personal. Exemplu: A studiat pentru examen într-o singură noapte. | se | Forma de serverb a verbelor ser sau saber. Exemple: Fii cuminte cu ei / Nu știu răspunsul. |
| dacă | Conjuncție condițională. Exemplu: Dacă înveți, vei trece examenul. | da | Adverb de afirmație. Exemplu: Da, sunt spaniol.Pronume personal. Exemplu: El vorbește numai despre el însuși. |
| te | Pronume personal. Exemplu: Îți place muzica clasică? | té | Substantivat (băutură). Exemplu: Iubesc ceaiul. |
| tu | Adjectiv posesiv. Exemplu: Sora ta este foarte inteligentă. | tu | Pronume personal. Exemplu: Muncești prea mult. |
.