Context: Datele sunt puține în ceea ce privește riscul pe parcursul vieții de apariție a metabolismului deficitar al glucozei, inclusiv a prediabetului, la fel ca și datele privind riscul de eventuală progresie de la prediabet la diabet și de inițiere a tratamentului cu insulină la pacienții cu diabet care nu au fost tratați anterior. Ne-am propus să calculăm riscul pe parcursul vieții al întregii game de afecțiuni ale glucozei, de la normoglicemie la prediabet, diabet de tip 2 și eventuala utilizare a insulinei.
Metode: În această analiză prospectivă de cohortă bazată pe populație, am folosit date din Studiul Rotterdam bazat pe populație. Am identificat evenimentele de diagnosticare prin utilizarea înregistrărilor medicilor generaliști, a scrisorilor de externare din spital, a datelor de eliberare a farmaciilor și a măsurătorilor de glucoză serică la jeun efectuate la vizitele la centrul de studiu (Rotterdam, Olanda). Normoglicemia, prediabetul și diabetul au fost definite pe baza criteriilor OMS pentru glicemia la jeun (normoglicemie: ≤6-0 mmol/L; prediabet: >6-0 mmol/L și <7-0 mmol/L; și diabet ≥7-0 mmol/L sau utilizarea unui medicament de scădere a glicemiei). Am calculat riscul pe viață folosind o versiune modificată a analizei de supraviețuire ajustată pentru riscul concurent de deces. Am estimat, de asemenea, riscul pe parcursul vieții de progresie de la prediabet la diabet zaharat evident și de la diabet fără tratament cu insulină la utilizarea insulinei. În plus, am calculat anii trăiți cu un metabolism sănătos al glucozei.
Constatări: Am folosit date de la 10 050 de participanți la Studiul Rotterdam. Pe parcursul unei urmăriri de până la 14-7 ani (între 1 aprilie 1997 și 1 ianuarie 2012), 1148 de participanți au dezvoltat prediabet, 828 au dezvoltat diabet și 237 au început tratamentul cu insulină. La vârsta de 45 de ani, riscul rămas pe viață a fost de 48-7% (95% CI 46-2-51-3) pentru prediabet, 31-3% (29-3-33-3) pentru diabet și 9-1% (7-8-10-3) pentru utilizarea insulinei. La persoanele în vârstă de 45 de ani, riscul pe parcursul vieții de a trece de la prediabet la diabet a fost de 74-0% (IC 95% 67-6-80-5), iar 49-1% (38-2-60-0) dintre persoanele cu diabet evident la această vârstă au început tratamentul cu insulină. Riscurile pe parcursul vieții s-au atenuat odată cu înaintarea în vârstă, dar au crescut odată cu creșterea IMC și a circumferinței taliei. În medie, indivizii cu obezitate severă au trăit cu 10 ani mai puțin fără tulburări de glucoză în comparație cu indivizii cu greutate normală.
Interpretare: Metabolismul deficitar al glucozei reprezintă o povară substanțială asupra sănătății populației, iar constatările noastre subliniază necesitatea unor strategii de prevenire mai eficiente, care ar trebui să fie puse în aplicare cât mai curând posibil în viața unei persoane. Riscul substanțial pe parcursul vieții de prediabet și diabet la persoanele slabe susține, de asemenea, controlul factorilor de risc la persoanele care nu sunt obeze.
Finanțare: Erasmus MC și Universitatea Erasmus din Rotterdam; Organizația Țărilor de Jos pentru Cercetare Științifică; Organizația Țărilor de Jos pentru Cercetare și Dezvoltare în domeniul Sănătății; Institutul de Cercetare pentru Boli ale Persoanelor Vârstnice; Inițiativa Genomică din Țările de Jos; Ministerul Educației, Culturii și Științei din Țările de Jos; Ministerul Sănătății, Bunăstării și Sportului din Țările de Jos; Comisia Europeană; și Municipalitatea din Rotterdam.