Da – într-o zi, poate, după mulți ani, când nu voi mai arăta la fel de bine ca acum. Nu râdeți de mine! Vreau să spun, bineînțeles, când Torvald nu-mi va mai fi la fel de devotat ca acum; când dansul, îmbrăcămintea și recitările mele vor fi pălit pentru el; atunci poate că ar fi bine să am ceva în rezervă… Ce prostie! Acel moment nu va veni niciodată. Acum, ce părere ai despre marele meu secret, Christine? Încă mai crezi că nu sunt de folos? Pot să-ți spun, de asemenea, că această afacere mi-a provocat o mulțime de griji. Nu a fost deloc ușor pentru mine să-mi respect angajamentele la timp. Pot să-ți spun că există ceva ce se numește, în afaceri, dobândă trimestrială, și un alt lucru numit plată în rate, și este întotdeauna îngrozitor de dificil să le gestionezi. A trebuit să economisesc puțin pe ici, pe colo, acolo unde am putut, înțelegeți. Nu am putut să pun deoparte prea mult din banii de menaj, pentru că Torvald trebuie să aibă o masă bună. Nu puteam să-mi las copiii să fie îmbrăcați sărăcăcios; m-am simțit obligată să folosesc tot ce mi-a dat pentru ei, dragii de ei!”
Henrik Ibsen. O casă de păpuși. Project Gutenberg EBook ; accesat la 23 februarie 2017; https://www.gutenberg.org/files/2542/2542-h/2542-h.htm
.