Sensibilitatea olfactivă (miros) și chimică (iritație) a fost evaluată pentru 2-propanonă (acetonă) și 1-butanol la muncitorii expuși la acetonă (AEW; N = 32) în timpul unei zile de lucru și subiecți neexpuși (microES; N = 32). Sensibilitatea la iritare a fost evaluată cu ajutorul unei metode care se bazează pe capacitatea indivizilor de a localiza substanțele iritante pe corp. Atunci când un compus volatil este inhalat într-o nară și aer în cealaltă, partea stimulată poate fi determinată (lateralizată) numai după ce concentrația atinge un nivel care stimulează nervul trigemen (iritație); compușii care stimulează doar olfacția nu pot fi lateralizați. Pragurile de lateralizare intranazală oferă o măsură obiectivă a iritației senzoriale provocate de compușii volatili. Rezultatele testelor au indicat că nici pragurile olfactive și nici cele de lateralizare pentru butanol nu diferă între AEW și microES. Pragurile olfactive la acetonă la AEW (855 ppm) au fost ridicate în raport cu cele de la microES (41 ppm), la fel ca și pragurile de lateralizare (36,669 ppm și, respectiv, 15,758 ppm). În cadrul AEW, nivelul de expunere profesională nu a fost corelat cu pragurile. Alte măsuri au arătat că microES a folosit mai mulți descriptori de iritație decât AEW în studiile în care concentrația de acetonă era sub pragul de lateralizare. Acest lucru este demn de remarcat deoarece microES a primit concentrații mai mici de acetonă pentru evaluare decât AEW. Aceste rezultate sugerează că expunerile la acetonă induc modificări ale sensibilității la acetonă care sunt specifice acetonei. Concentrațiile de acetonă care au provocat iritarea senzorială folosind tehnica de lateralizare au fost toate cu mult peste standardele actuale de expunere profesională. Studiul actual indică faptul că acetona este un iritant senzorial slab și că adaptarea senzorială este un factor important care afectează iritabilitatea sa generală.