Назад к списку
„O temă centrală a sutrei este ideea că toți oamenii, în mod egal și fără excepție, posedă „natura de Buddha”. Mesajul Sutrei Lotusului este de a încuraja credința oamenilor în propria lor natură de Buddha, în propria lor capacitate inerentă de înțelepciune, curaj și compasiune.”
Învățăturile lui Shakyamuni, fondatorul istoric al budismului, sunt consemnate într-un corp enorm de texte, cunoscute sub numele de sutras. Modul în care este prezentată filosofia budismului în cadrul sutraselor variază foarte mult. Acest lucru poate fi explicat printr-o serie de factori. În timpul celor aproximativ 50 de ani în care Shakyamuni și-a împărtășit învățăturile cu oamenii din vremea sa, a călătorit mult prin India. Mai degrabă decât să-și expună filosofia într-o manieră sistematică, învățătura sa a luat în principal forma dialogului. Întâlnindu-se cu oameni dintr-o gamă largă de medii – de la miniștri de stat la bărbați și femei fără studii – el a căutat să răspundă la întrebările și îndoielile lor. Mai presus de toate, a căutat să ofere răspunsuri la întrebările fundamentale ale existenței umane: De ce ne naștem și trebuie să întâmpinăm suferințele inevitabile ale bolii, îmbătrânirii și morții?
Sutrele au fost compilate în anii care au urmat morții lui Shakyamuni; se crede că Sutra Lotusului a fost compilată între secolele I și II e.n. În sanscrită este cunoscută sub numele de Saddharmapundarika-sutra (lit. „sutra lotusului alb al dharmei corecte”). La fel ca multe sutre Mahayana, Sutra Lotusului s-a răspândit prin „transmiterea nordică” în Asia Centrală, China, Coreea și Japonia. Intrată inițial în China în secolul al III-lea e.n., Sutra Lotusului se spune că a fost tradusă în mai multe versiuni diferite ale limbii chineze, dintre care există trei versiuni complete. Traducerea din secolul al V-lea a lui Kumarajiva (344-413 e.n.) este considerată deosebit de remarcabilă; se crede că claritatea sa filosofică și frumusețea sa literară au jucat un rol în venerarea pe scară largă a acestei sutre în întreaga Asie de Est.
Titlul Sutrei Lotusului în traducerea lui Kumarajiva, Myoho-renge-kyo, conține esența întregii sutre, și a fost pe baza acestei realizări că Nichiren (1222-1282 d.Hr.) a stabilit invocarea lui Nam-myoho-renge-kyo ca fiind practica sa budistă de bază.
Sutra Lotusului este considerată sutra care împlinește scopul venirii lui Shakyamuni în lume, exprimat în aceste cuvinte: „La început am făcut un jurământ, sperând să fac toate persoanele egale cu mine, fără nici o distincție între noi”. Cu alte cuvinte, scopul apariției lui Shakyamuni a fost acela de a le permite tuturor oamenilor să atingă aceeași stare de iluminare perfectă care l-a făcut să fie cunoscut sub numele de „Buddha” sau „cel trezit.”
Sutra Lotusului conține o serie de concepte care au fost revoluționare atât în contextul învățăturilor budiste, cât și în contextul social mai larg al vremii. Multe dintre acestea nu sunt enunțate în mod explicit, dar sunt implicite sau materializate în evenimentele dramatice și chiar cu aparență fantastică descrise în text. Mare parte din geniul cercetătorilor de mai târziu ai sutrei, cum ar fi T’ien-t’ai (538-597 e.n.), a constat în capacitatea lor de a extrage și sistematiza aceste principii.
O temă centrală a sutrei este ideea că toți oamenii, în mod egal și fără excepție, posedă „natura de Buddha”. Mesajul Sutrei Lotusului este de a încuraja credința oamenilor în propria lor natură de Buddha, în propria lor capacitate inerentă de înțelepciune, curaj și compasiune. Capacitatea universală de iluminare este demonstrată prin exemplele unor oameni pentru care această posibilitate fusese în mod tradițional negată, cum ar fi femeile și persoanele care au comis fapte rele.
În multe sutre, o serie de discipoli seniori ai lui Shakyamuni sunt condamnați ca fiind oameni care, prin atașamentul arogant față de abilitățile lor intelectuale și practica lor egocentrică, „au ars semințele propriei lor iluminări”. Cu toate acestea, profunzimea învățăturilor lui Shakyamuni din Sutra Lotusului trezește în ei spiritul de umilință și compasiune. Ei își dau seama că toți oamenii sunt legați în mod inextricabil în căutarea iluminării și că, dacă noi înșine ne dorim fericirea, este imperativ să lucrăm pentru fericirea celorlalți.
În plus, în această sutra, Shakyamuni demonstrează că el a obținut de fapt iluminarea în trecutul infinit, nu în viața sa actuală, așa cum presupuseseră adepții săi. Acest lucru ilustrează, prin exemplul concret al propriei sale vieți, că atingerea iluminării nu înseamnă să te schimbi sau să devii ceva ce nu ești. Mai degrabă înseamnă a dezvălui starea inerentă, „naturală”, care există deja în interior.
Cum a scris Daisaku Ikeda, Sutra Lotusului este în cele din urmă o învățătură de împuternicire. Ea „ne învață că determinarea interioară a unui individ poate transforma totul; ea dă expresia finală a potențialului infinit și a demnității inerente fiecărei vieți umane”
.