Am locuit în Olanda, cu peste 17 milioane de locuitori, este o țară dens populată, în care am reușit să oferim o utilizare pentru fiecare bucată de teren. Terenul este extrem de valoros; prețurile de arendă pentru terenurile agricole sunt de departe cele mai mari din Europa și, în consecință, fiecare bucată de teren trebuie să asigure un venit. Vă puteți imagina cât de greu este pentru un olandez să înțeleagă ideea de teren agricol abandonat? Acesta este un teren care a fost lăsat în afara producției pentru o perioadă mai lungă de timp. Acest lucru s-ar fi putut întâmpla din mai multe motive. Pe lângă faptul că terenul a fost total degradat sau poluat, ceea ce a dus la pierderea producției, alte motive ar putea fi piețele nefavorabile pentru produsele agricole, indisponibilitatea tehnologiei necesare pentru gestionarea terenului sau vârsta unui fermier și lipsa de succesori.
La 18 noiembrie 2020 am participat la un atelier extraordinar: „Disponibilitatea terenurilor pentru biomasă, energie și alte servicii nealimentare în UE”. Comandat de Comisia Europeană DG ENER și executat de Universitatea Wageningen & Research și de parteneri, a fost realizat un studiu pentru a analiza disponibilitatea reală a terenurilor în UE. Deși tendința între 1975 și 2016 a arătat în mod clar că suprafața terenurilor agricole utilizate a fost în scădere, suprafața terenurilor agricole neutilizate a rămas stabilă între 2005 și 2016, cu o suprafață medie de nu mai puțin de 1 737 200 km2. Aceasta echivalează cu o suprafață de aproximativ 41 de ori mai mare decât cea a Țărilor de Jos! Îi încurajez pe toți cei interesați să citească raportul pentru mai multe detalii; concluzia m-a pus pe gânduri!
Este abandonul o problemă?
Afirmația că abandonul este o problemă depinde de perspectiva din care este privit. Din punct de vedere al mediului: vegetația de pe un teren agricol total nefolosit se poate transforma prin succesiune naturală în ierburi înalte, tufișuri și, în cele din urmă, într-un ecosistem forestier după o perioadă suficient de lungă de timp. Desigur, acest lucru depinde de condițiile climatice și de sol. Pe solurile bogate și umede, rezultatul final este probabil să fie un ecosistem forestier. Cu toate acestea, în schimb, pe solurile sărace și uscate din sud-estul Europei, poate deveni o vegetație de pajiște de tip „stepă”, capabilă să supraviețuiască mulți ani fără niciun fel de gestionare activă, cum ar fi cositul sau pășunatul, sensibilă pentru perioadele de secetă, dar potențial supusă unei degradări severe din cauza vântului și a apei. Combinând aceste perspective cu concluziile IPCCC 2019, afirm că abandonarea terenurilor pe solurile sărace și uscate poate contribui la degradarea terenurilor și la deșertificare, iar aceste soluri își pierd potențialul de a contribui la atenuarea schimbărilor climatice și la securitatea alimentară.
Abandonarea solurilor bogate și umede începe prin a contribui la atenuarea schimbărilor climatice și, eventual, la refacerea biodiversității. Cu toate acestea, cercetătorii de până acum nu sunt de acord dacă abandonarea terenurilor este o amenințare la adresa biodiversității sau o oportunitate de regenerare a habitatelor. Abordarea în detaliu a chestiunii biodiversității necesită un întreg blog de sine stătător. Cu toate acestea, am putea să ne întrebăm, tot pentru aceste zone bogate, în ce măsură această abandonare reticentă/neplanificată a terenurilor și succesiunea consecventă duce la utilizarea optimă a funcțiilor pe care aceste soluri abandonate le-ar putea asigura?
Imaginați potențialul, dar fiți conștienți de impact
Fiind foarte olandez, mi-e greu să văd un astfel de potențial nefolosit, în timp ce avem o sarcină atât de imensă de îndeplinit în ceea ce privește utilizarea solului nostru. Pentru a face față schimbărilor climatice și nevoii de a produce în mod mai durabil, avem ambiția de a ne îndrepta către o economie mai circulară și bazată pe biologie. Această tranziție va duce la creșterea cererii de biomasă pentru a înlocui resursele fosile cu resurse regenerabile, cum ar fi conversia în produse și energie pe bază de biomasă.
Riscursul aici este că producția de biomasă pentru bioeconomie va concura cu producția de suficiente alimente de înaltă calitate (ceea ce reprezintă, de asemenea, o provocare). Introducerea culturilor de biomasă pe aceste terenuri abandonate poate oferi o serie de oportunități – gândiți-vă la venituri suplimentare, la crearea de noi locuri de muncă și la accesul la resurse energetice verzi. Din păcate, introducerea culturilor de biomasă nu este potrivită în orice locație; partea negativă a acestor oportunități este faptul că există unele provocări destul de tehnice pentru a readuce aceste terenuri agricole în producție, în special atunci când terenul este grav degradat. De asemenea, randamentul financiar nu este sigur, deoarece cererea de produse pe bază de biomasă nu este încă bine stabilită în întreaga UE.
De aceea, o soluție alternativă ar fi introducerea culturilor perene și a sistemelor agroforestiere. Acest lucru ar putea fi deosebit de benefic în special pe terenurile nud degradate, deoarece în aceste zone înființarea oricărei culturi care creează o acoperire a solului va contribui la stabilizarea solului și la reducerea eroziunii solului. În plus, sistemele agroforestiere acumulează carbon în sol și reduc levigarea nutrienților, sporind sănătatea generală a solului.
Aici, este evident important să subliniem faptul că efectul asupra carbonului din sol al culturilor perene de biomasă și al sistemelor agroforestiere depinde foarte mult de starea terenului abandonat. Defrișarea și cultivarea pajiștilor, a terenurilor abandonate de mult timp cu un strat dens de vegetație arbustivă și/sau forestieră sau a zonelor umede în scopul cultivării culturilor perene de biomasă duce la scăderi serioase ale carbonului (atât deasupra cât și sub sol). Efectele pozitive potențiale asupra biodiversității depind de contextul peisajului și al habitatului. De exemplu, trecerea de la terenuri abandonate cu vegetație la terenuri arabile prin rotație va diminua posibilitățile de adăpost și de reproducere pentru mamifere și păsări, precum și diversitatea floristică. Pe de altă parte, refacerea zonelor degradate creează mari oportunități de revenire a biodiversității.
Teritoriul este o parte a soluției. Dar pământul nu poate face totul.
Raportul IPCC din 2019 folosește afirmația „Pământul este locul în care trăim. Pământul este supus unei presiuni umane din ce în ce mai mari. Pământul este o parte a soluției. Dar pământul nu poate face totul’. Prin acest blog mi s-a părut foarte important să subliniez faptul că există zone de teren care NU se află sub o presiune în creștere și care pot fi o parte importantă a soluției. Cu toate acestea, IPCC are dreptate atunci când afirmă că terenurile nu pot face totul. Politica poate juca un rol important în inversarea abandonării terenurilor agricole și în restabilirea producției active. Raportul ENER/C2/2018-440 afirmă că politica agricolă comună (PAC), în special, împreună cu unele politici naționale, ar putea avea cea mai mare influență. Sper din tot sufletul că acest lucru este valabil și pentru noua PAC! Mi-a făcut plăcere să împărtășesc ideea că avem un mare potențial neexploatat, de până la 1 737 200 km2, (de 41 de ori mai mare decât Olanda), care ne-ar putea ajuta să ne atingem obiectivele societale privind clima, biodiversitatea și securitatea alimentară.
„Analiza disponibilității reale a terenurilor în UE; tendințe în ceea ce privește schimbările (terenuri abandonate, terenuri cu fertilitate scăzută, terenuri saline etc.) și opțiuni pentru utilizarea culturilor energetice”. Referință: ENER/C2/2018-440e.
Raport special privind schimbările climatice, deșertificarea, degradarea terenurilor, gestionarea durabilă a terenurilor, securitatea alimentară și fluxurile de gaze cu efect de seră în ecosistemele terestre (SRCCL). IPCC (Raport). Retrieved August 9, 2019.