Presiunea intraabdominală (PIA) crescută exercită efecte nu numai asupra organelor intraabdominale, ci și asupra organelor aflate la distanță de compartimentul abdominal. Interacțiunea abdomino-toracică în timpul hipertensiunii intraabdominale (IAH) sau al sindromului compartimentului abdominal (ACS) interferează cu funcția pulmonară, cardiovasculară și cerebrală. În conformitate cu orientările recente, IAH este definită ca PAI mai mare de 12 mmHg și ACS ca PAI mai mare de 20 mmHg cu una sau mai multe insuficiențe de organe noi. În această trecere în revistă vom discuta mai întâi efectele PAI crescute asupra dinamicii pulmonare și relevanța pentru interpretarea presiunilor căilor respiratorii și ajustarea setărilor ventilatorului. Vom discuta apoi despre interacțiunea dintre transmisia presiunii abdomino-toracice și hemodinamica globală, a cărei cunoaștere este necesară pentru evaluarea corectă a preîncărcării cardiace și pentru a optimiza terapia cu fluide în cadrul IAH/ACS. Va urma o discuție despre relația dintre creșterea PAI, creșterea presiunii intracraniene (PIC) și scăderea presiunii de perfuzie cerebrală (PPC). În cele din urmă, vom trece în revistă oscilațiile de presiune toracică induse de ventilator și transmiterea acestora către compartimentul abdominal.