Fiul lui Janet Singer, Dan, suferea de tulburare obsesiv-compulsivă (TOC) atât de severă încât nu putea nici măcar să mănânce. Ceea ce a urmat a fost o călătorie de la șapte terapeuți la…Citește mai mult
Managementul timpului este un subiect fierbinte în aceste zile. Fie că este legat de locul de muncă, de școală, de gospodărie, de creșterea copiilor sau de viața noastră personală, se pare că nu există niciodată suficient timp pentru a face toate lucrurile pe care trebuie sau vrem să le facem. Suntem atât de supraîncărcați încât există cărți de auto-ajutorare, precum și experți și companii întregi dedicate acestui subiect. Când a devenit totul atât de complicat?
Și dacă suferiți de tulburare obsesiv-compulsivă, există o mare probabilitate să aveți și mai multe provocări cu care să vă confruntați.
Pentru mine, unul dintre cele mai frustrante aspecte ale tulburării obsesiv-compulsive severe a fiului meu Dan a fost cât de mult timp părea să petreacă fără să facă absolut nimic. Avea teme pentru școală și alte responsabilități de care trebuia să se ocupe, dar cu toate acestea stătea pur și simplu pe un scaun „sigur” ore în șir. Acum știu că își petrecea acest timp concentrându-se asupra obsesiilor și compulsiilor sale, care erau în mintea lui și nu erau evidente pentru mine. Pe măsură ce TOC-ul lui Dan s-a îmbunătățit, șederea pe scaun a încetat, dar tot îi lua mai mult timp decât altora pentru a-și termina temele de la școală. Acest lucru părea să fie atribuit dificultății sale de a echilibra detaliile în cadrul imaginii de ansamblu, precum și gândirii excesive.
În timp ce problema lui Dan de a pierde aparent timpul este comună pentru cei cu TOC, capătul opus al spectrului poate fi, de asemenea, o problemă. Unii suferinzi de TOC ar putea simți nevoia constantă de a fi ocupați și productivi, precum și de a avea fiecare eveniment și sarcină a zilei atent analizate și planificate. Pentru Dan, planurile de moment nu erau nici măcar o posibilitate atunci când TOC-ul său era sub control.
Un alt lucru cu care suferinzii de TOC s-ar putea confrunta în ceea ce privește gestionarea timpului este lipsa de punctualitate. Acest lucru s-ar putea datora faptului că ei simt nevoia să termine orice sarcină la care lucrează înainte de a trece la altceva (chiar dacă majoritatea oamenilor nu ar considera-o importantă) sau poate din cauza problemelor cu tranzițiile. Desigur, timpul petrecut pentru a se ocupa de obsesii și compulsii poate explica întotdeauna orice luptă cu gestionarea timpului.
Din ceea ce am scris, este ușor de concluzionat că cei cu TOC nu-și gestionează bine timpul și ar putea fi chiar percepuți ca fiind leneși. Eu cred că este adevărat contrariul. Cei care suferă de TOC muncesc mai mult ca oricând doar pentru a trece ziua și sunt, de asemenea, excelenți manageri de timp. Uitați-vă la tot ceea ce au de gestionat! De exemplu, chiar dacă fiul meu Dan a stat în scaunul său „sigur” ore în șir, cumva tot a reușit să își îndeplinească toate responsabilitățile. Mulți dintre cei cu TOC nu numai că își îndeplinesc propriile obligații, dar îndeplinesc și „obligațiile” tulburării lor. Vorbim despre multitasking! Adăugați la aceasta faptul că mulți suferinzi de TOC sunt, de asemenea, perfecționiști și nu este surprinzător faptul că poverile lor ar putea deveni în cele din urmă prea mult pentru a fi gestionate.
În opinia mea, cei cu TOC nu au nevoie de lecții de gestionare a timpului. Ceea ce au nevoie este să lupte împotriva TOC-ului lor, iar tratamentul de primă linie pentru această tulburare este Terapia de expunere și prevenire a răspunsului. Obsesiile și compulsiile sunt consumatoare de timp, la fel ca și îngrijorarea constantă. Recuperarea timpului pe care TOC-ul îl fură nu este nimic mai puțin decât un dar și poate deschide o lume de posibilități nu doar pentru cei care suferă de TOC, ci și pentru oamenii care vor să petreacă timp cu ei.