TOM HANSEN: „De fapt. Știți ceva? Pot să spun ceva despre pisică? Da, uh, asta este… și Rhoda, fără lipsă de respect aici….dar, um, asta este un rahat total. „Dă-i drumul” și „Poți s-o faci”? Asta nu e inspirație. Asta e sinucidere. (Arată spre felicitări) Dacă Pickles se duce acolo, e o pisică moartă. Astea sunt minciuni. Suntem mincinoși….gândiți-vă la asta. De ce cumpără oamenii aceste felicitări? Nu pentru că vor să spună ce simt. Oamenii cumpără aceste cărți pentru că nu pot spune ce simt sau le este frică să o facă. Noi furnizăm serviciul care le permite să scape. Și știți ceva? Eu zic la naiba cu asta. Eu zic să fim cinstiți cu America. Măcar să-i lăsăm să vorbească cu ei înșiși. Adică, uitați-vă la asta. Ce scrie aici? Felicitări pentru noul copil. Ce zici de felicitări pentru noul tău copil, cred că asta e tot pentru a petrece timpul împreună. Mi-a făcut plăcere să te cunosc, amice. Stai, ce-i asta? Ooh… fantezie! Uită-te la ăsta cu toate inimile. Hai să o deschidem. „La mulți ani de Ziua Îndrăgostiților, iubitule. Te iubesc.” Oh, asta e drăguț. Asta e exact despre ce vorbesc? Ce înseamnă asta? Dragoste. Știi ce înseamnă asta? Tu știi? Cineva? Dacă cineva mi-ar da cartea asta de vizită, dle Vance, aș mânca-o. E vorba de cărți, filme și cântece pop. Ei sunt de vină pentru toate minciunile și durerile de inimă. Noi suntem responsabili. Eu sunt responsabil. Cred că facem un lucru rău aici. Adică, oamenii ar trebui să poată spune ce simt, ce simt cu adevărat, nu niște cuvinte pe care un străin le pune în gura lor. Poate că nu e vorba deloc de dragoste. Poate că dragostea nu există. Poate că e… „galoogoo.” Da, am inventat-o, și ce dacă?! (Tom se ridică și se îndreaptă spre ușă.) Sunt numai prostii. Noi facem și vindem prostii. Și uneori oamenii cred în aceste prostii. Pur și simplu nu mai pot s-o fac, domnule Vance. Sunt destule tâmpenii în lume și fără ajutorul meu. Demisionez.”