Un editorial scris de un membru al influentului comitet SAGE din Marea Britanie care consiliază guvernul britanic cu privire la COVID-19 și publicat în Anaesthesia (o revistă a Asociației Anesteziștilor) spune că, pentru ca programul global de vaccinare împotriva COVID-19 să aibă succes, vaccinurile disponibile trebuie să fie capabile să facă toate cele trei lucruri: să prevină instalarea infecției la un individ, să prevină progresia bolii și să prevină transmiterea ulterioară.
„Nu se știe dacă toate aceste trei obiective vor fi îndeplinite de vaccinurile de „primă generație”, dar este vital pentru succesul pe termen lung al programului”, explică coautorii Prof. Sir Jeremy Farrar, Grupul consultativ științific pentru situații de urgență (SAGE) și director al Wellcome Trust, Londra, Marea Britanie, și Prof. Tim Cook, consultant în anestezie și medicină de terapie intensivă, Royal United Hospitals Bath NHS Foundation Trust, Bath, Marea Britanie și profesor onorific, Școala de Medicină, Universitatea din Bristol, Marea Britanie.
„Prevenirea transmiterii ulterioare – denumită „imunitate sterilizantă” – este deosebit de importantă, deoarece modifică epidemiile. „Este posibil ca primele vaccinuri, inclusiv cele care sunt lansate acum, să fie mai eficiente în prevenirea progresiei bolii și a spitalizării și mai puțin eficiente în prevenirea transmiterii. Cunoașterea performanțelor lor în cadrul testelor de preaprobare și în cadrul testelor de supraveghere după acordarea licenței va permite modificări ulterioare, astfel încât vaccinurile îmbunătățite de a doua și a treia generație să poată fi disponibile mai târziu în 2021 și ulterior.”
Ei subliniază, de asemenea, importanța acordării priorității celor mai vulnerabili și lucrătorilor din domeniul sănătății înainte de populația în general. Autorii afirmă: „Vaccinarea este o necesitate globală mai degrabă decât națională. Inițiativele ACT-accelerator și COVAX ale OMS subliniază amândouă importanța ca vaccinurile să ajungă la cei mai vulnerabili și la lucrătorii din domeniul sănătății din toate țările în același timp. Vaccinarea pe scară largă a uneia sau a câtorva țări fără a aborda această necesitate la nivel global nu este în interesul nimănui și nu va oferi protecția de care avem nevoie cu toții.”
La nivel local, ei se referă la amploarea vastă a efortului de vaccinare necesar, spunând:
: „Amploarea programului de vaccinare din Marea Britanie nu trebuie subestimată: 1000 de centre de vaccinare, fiecare vaccinând câte 500 de persoane pe zi, 5 zile pe săptămână, fără întreruperi de aprovizionare sau de livrare, ar dura aproape un an pentru a furniza două doze populației britanice. Nicio țară nu a mai organizat o campanie de vaccinare a întregii populații de când se știe, iar aceasta va trebui întreprinsă cu conducere locală și sensibilitate culturală.”
Se estimează că aproximativ 20% din populația britanică ar putea refuza să primească vaccinul, dar autorii afirmă: „Dacă 80% dintre aceștia ar fi vaccinați cu succes, ar exista în sfârșit perspectiva unui grad de imunitate a populației (a turmei), care ar reduce transmiterea virusului în comunitate la niveluri foarte scăzute și i-ar proteja atât pe cei care sunt vaccinați, cât și pe cei care nu sunt. Spre deosebire de imunitatea populației în urma unei infecții naturale, acest lucru ar fi obținut fără costul unei jumătăți de milion de decese estimate în Marea Britanie.”
Ei discută, de asemenea, implicațiile unei vaccinări pe scară largă și provocările pentru cei care nu se vaccinează. Ei se întreabă: „Va fi un certificat de vaccinare (un pașaport de vaccinare) o cerință pentru pacienți și familiile lor înainte de o intervenție chirurgicală electivă, sau pentru a lucra în domeniul sănătății sau al asistenței sociale, pentru a călători în străinătate, sau pentru a participa la conferințe medicale, sau chiar pentru a participa la Jocurile Olimpice? Pe de o parte, aceste întrebări pot părea banale, dar ele scot la iveală provocări etice importante legate de echilibrarea drepturilor individuale cu responsabilitatea noastră colectivă pentru sănătatea publică. Ce sacrificii li se va cere celor care aleg să nu fie vaccinați să accepte? Cum va fi monitorizată aderența și cum va fi gestionat refuzul în mediile în care siguranța publică impune vaccinarea (de exemplu, în furnizarea de asistență medicală)?”
Autorii clarifică faptul că vaccinul nu este un panaceu și că SARS-CoV-2 va fi ținut complet sub control doar prin continuarea adaptării comportamentului nostru, la care se adaugă un acces mai bun la diagnostice și tratamente, dar adaugă: „vaccinurile sigure și eficiente vor schimba, fără îndoială, traiectoria pandemiei, vor reconstrui încrederea și vor începe să readucă lumea la era „pre-COVID”.”
Ei concluzionează subliniind faptul că o pandemie globală necesită un răspuns global, spunând:: „Nu există niciun merit sau siguranță în crearea unor rate ridicate de vaccinare și a unor rate scăzute de îmbolnăvire în interiorul granițelor unei țări dacă acest lucru nu este replicat în restul lumii. Suntem cu adevărat cu toții implicați în această situație.”
.