Scop: Examinarea etiologiei relației dintre vorbirea și limbajul preșcolar și abilitățile ulterioare de citire.
Metodă: O mie șase sute șaptezeci și doi de copii din studiul Twins Early Development Study (B. R. Oliver & R. Plomin, 2007) au fost supuși unei evaluări complete a vorbirii și limbajului la 4(1/2) ani. Lectura a fost evaluată la 7, 9 și 10 ani. Analizele gemenilor au fost aplicate datelor pentru a evalua contribuțiile factorilor genetici și de mediu la relațiile longitudinale dintre vorbire și citire, precum și dintre limbaj și citire.
Rezultate: Din punct de vedere fenotipic, există o relație moderată și stabilă între scorurile de vorbire și limbaj la 4(1/2) ani și citire la 7, 9 și 10 ani. Din punct de vedere etiologic, la nivelul diferențelor individuale, atât factorii genetici, cât și factorii de mediu împărtășiți contribuie la legăturile dintre abilitățile de limbaj și citire. În schimb, factorii genetici explică cea mai mare parte a relației dintre vorbirea timpurie și cititul ulterior. La extreme, se pare că factorii genetici joacă un rol și mai important în explicarea predicției de la tulburările timpurii de vorbire și limbaj la rezultatele ulterioare ale cititului.
Concluzie: Atât factorii genetici, cât și cei de mediu contribuie la relația dintre abilitățile lingvistice timpurii și citire, în timp ce factorii genetici joacă un rol dominant în relația dintre vorbirea timpurie și citire.