Un aboliționist era o persoană de culoare sau albă căreia nu-i plăcea sclavia și care dorea să o elimine. O mișcare este un act care are ca scop să schimbe ceva. Așadar, mișcarea aboliționistă a fost despre grupuri de oameni de culoare și albi care au lucrat pentru a pune capăt sclaviei.
Proprietarii de sclavi din Statele Unite doreau ca sclavia să continue. Proprietarii de sclavi aveau nevoie de mulți muncitori pentru a avea grijă de marile lor plantații sau ferme. Sclavii africani erau mai ieftini decât muncitorii plătiți. Mulți proprietari de sclavi aveau sute de sclavi.
Patronii de sclavi nu se purtau întotdeauna bine cu sclavii lor. Unii proprietari se temeau că, dacă sclavii ar fi fost eliberați, aceștia ar fi putut prelua plantațiile sau le-ar fi făcut rău proprietarilor. Mulți sclavi au fugit. Unii sclavi au ripostat împotriva stăpânilor cruzi.
De multe ori, un aboliționist îi ajuta pe sclavii fugari să scape în statele libere din nord. Aboliționiștii făceau parte din calea ferată subterană. Calea ferată subterană era un grup de opriri și case secrete. Sclavii își puteau găsi siguranța acolo în timp ce fugeau spre Nord.
În fiecare an, Calea Ferată Subterană a ajutat peste 1.000 de sclavi să evadeze. Din ce în ce mai mulți oameni vedeau cât de rea era sclavia.
Oamenii din Statele Unite nu puteau fi de acord. Aboliționiștii doreau ca sclavia să ia sfârșit. Proprietarii de sclavi spuneau că era necesară. Proprietarii de sclavi au făcut legi pentru a prinde sclavii fugari și a-i înapoia stăpânilor lor. Aboliționiștii au ripostat!
În aprilie 1861, statele care dețineau sclavi s-au separat de Statele Unite și a început Războiul Civil American. Aboliționiștii i-au spus președintelui Abraham Lincoln că trebuie să oprească sclavia. În ianuarie 1863, Lincoln a scris Proclamația de emancipare care spunea că toți sclavii sunt eliberați.