Yasser Arafat
(1929-2004)
Un pistol și o ramură de măslin
În 1974, Yasser Arafat s-a adresat Adunării Generale a ONU. El a spus că ține o ramură de măslin pentru pace într-o mână și un pistol de luptător pentru libertate în cealaltă. Douăzeci de ani mai târziu, el și liderii israelieni Peres și Rabin au primit Premiul pentru Pace pentru că au optat pentru ramura de măslin, semnând la Washington așa-numitele Acorduri de la Oslo. Acordul viza reconcilierea între israelieni și palestinieni.
Arafat a crescut la Cairo și Ierusalim. A luat parte la războiul împotriva noului stat Israel în 1948, când mulți palestinieni au fost expulzați. În calitate de inginer calificat, a acceptat un loc de muncă în Kuweit. De acolo, a organizat grupul de gherilă Fatah, care a atacat Israelul. În urma ocupării de către Israel a Cisiordaniei și a Fâșiei Gaza în 1967, Arafat a devenit liderul OEP (Organizația pentru Eliberarea Palestinei), o organizație umbrelă pentru grupurile de gherilă palestiniene. Grupurile au recurs la teroare pentru a atrage atenția lumii, dar, treptat, lui Arafat i-a devenit clar că va trebui să accepte statul Israel pentru ca SUA să fie dispuse să medieze în această dispută. El a aprobat întâlnirea negociatorilor palestinieni cu israelienii în cadrul negocierilor secrete de la Oslo.
Shimon Peres
(1923-2016)
Pentru reconcilierea cu palestinienii
În iarna anului 1993, în capitala norvegiană Oslo au avut loc negocieri secrete între palestinieni și israelieni. Acestea au dus la așa-numitele Acorduri de la Oslo, semnate la Washington în același an. Acordul urmărea reconcilierea celor două popoare, Israelul retrăgându-se treptat din teritoriile ocupate și acordând palestinienilor autodeterminarea. Ministrul israelian al afacerilor externe, Shimon Peres, s-a ocupat de negocieri din partea israeliană, iar în toamna anului 1994 a împărțit Premiul pentru Pace cu propriul prim-ministru, Yitzhak Rabin, și cu liderul palestinian Yasser Arafat.
Shimon Peres s-a născut în Bielorusia. Pentru a scăpa de persecuția evreilor de acolo, familia a fugit în Palestina în 1934. Peres a studiat științele agricole și s-a alăturat partidului liderului sionist David Ben Gurion. Când forțele arabe au lansat atacul asupra noului stat Israel în 1948, lui Peres i-a fost încredințată principala responsabilitate de a asigura echipamentul militar pentru Israel din străinătate. Mai târziu a organizat programul nuclear al Israelului și este considerat părintele bombei atomice israeliene.
Yitzhak Rabin
(1922-1995)
De la forța armată la reconciliere
Yitzhak Rabin a fost soldatul care a devenit prim-ministru al Israelului în 1992 și care a renunțat la folosirea forței în favoarea negocierilor pentru a obține pacea cu palestinienii. El a aprobat Acordurile de la Oslo, negociate în secret în Norvegia în 1993. Israelul urma să se retragă treptat din teritoriile ocupate și să le acorde palestinienilor autodeterminare. Acordul a fost semnat la Washington în același an, iar în 1994 Rabin a împărțit Premiul pentru Pace cu propriul său ministru de externe, Shimon Peres, și cu liderul palestinian Yasser Arafat.
Rabin s-a născut la Ierusalim. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a luptat de partea britanicilor pentru a împiedica cucerirea germană a Orientului Mijlociu. După război, a luptat împotriva britanicilor pentru că aceștia împiedicau imigrația evreilor în Palestina. Rabin a luat parte la războiul împotriva arabilor atunci când a fost fondat statul Israel în 1948 și a sfârșit ca șef de stat major al armatei. În anii ’70 a început o carieră politică și a concurat cu Shimon Peres pentru funcțiile de conducere din Partidul Laburist.
Câțiva evrei au văzut Acordurile de la Oslo ca pe o trădare, iar Rabin a fost asasinat de un fanatic religios în toamna anului 1995.
.